Relația dintre James Bond și munca de informații din lumea reală

James Bond a apărut pentru prima dată în urmă cu 70 de ani, jucând la ruletă la ora trei dimineața, în romanul de debut al fostului ofițer de informații navale britanice, Ian Fleming, Casino Royale.

Respinsă de trei edituri din SUA, cartea nu a amenințat listele cu bestseller-uri până în 1955, după ce a fost lansată o ediție broșată. Cu toate acestea, până la moartea sa în 1964, Fleming publicase 11 romane Bond, iar creația lui Fleming definește spionajul în cultura populară.

În același timp, el este dezavuat de șefii actuali ai agențiilor de informații. În 2019, de exemplu, directorul general al Organizației Australiane de Informații de Securitate, Mike Burgess, a spus: „îl ai pe James Bond, Jason Bourne, îl ai pe Black Widow. Vă pot spune că această lume nu seamănă deloc cu cea a filmelor.” Paul Symon, care a condus Serviciul Australian de Informații Secrete din 2017 până în 2022, a declarat în 2020: „Este atât de greșit modul în care [Bond] își face treaba. Este autorizat să omoare. Nu le dăm oamenilor licență de a ucide. Are, s-ar sugera, un ego, aspecte ale narcisismului care nu s-ar potrivi confortabil cu oamenii mei”.

Bond, afirmă Symon, este atât „o binecuvântare, cât și un blestem”. Cu el se asociază și agențiile. Colin McColl l-a numit pe James Bond „cel mai bun sergent de recrutare din lume”, iar Alex Younger a recunoscut că Bond era „un brand puternic”. Ambii sunt foști șefi ai MI6.

În 2008, site-ul MI6 susținea că personalul care s-a alăturat agenției va „avea momente în care diferența [față de Bond] se micșorează și va avea certitudinea unei cariere stimulatoare și pline de satisfacții care, la fel ca și a lui Bond, va fi în slujba țării” .

Nu doar percepțiile publice au fost modelate. John F. Kennedy era cunoscut ca fiind fan Bond. Întâlnindu-se cu Fleming la o petrecere din 1960, Kennedy, pe atunci candidat la președinție, i-a cerut părerea despre cum să-l înlăture pe liderul cubanez Fidel Castro. Acest lucru se extinde și la profesioniștii de informații. În cartea sa „Adevărata relație specială”, Michael Smith citează un fost ofițer MI6, amintindu-și că serviciile secrete egiptene utilizau la școala de formare „cărțile James Bond ca manuale de meserii”.

Estomparea dintre mit și realitate a condus la o tendință de supraevaluare a capacităților de intelligence.

ASPI

‍