Când spionii își scriu memoriile, serviciile secrete fluieră

Un avocat francez afirma, nu demult, că Direcția Generală de Securitate Externă (DGSE) din Franța a fluierat sfârșitul partidei pentru un obicei pe care aproape toți foștii spioni îl au și anume, acela de a-și relata activitatea trecută pentru a-și completa veniturile.

Emmanuel Ludot confirma astfel rechizitoriul, pronunțat la 15 septembrie, împotriva unui fost angajat al DGSE, arestat cu trei zile mai devreme. Potrivit publicației Le Canard Enchaîné, „Richard Volange” este acuzat pentru detaliile oferite în cartea sa, „Espion 44 ans à la DGSE”, despre urmărirea și capturarea lui Peter Cherif, un veteran al jihadului francez, suspectat, în special, pentru relația cu Chérif Kouachi, atacatorul de la Charlie Hebdo, în 2015. Conform săptămânalului satiric, lui „Richard Volange” i s-a interzis să intre în contact cu Jean-François Lhuillier, pensionar, de asemenea, al DGSE și autor al unei cărți despre experiența în cadrul Serviciului. În „Omul de la Tripoli”, publicat în iunie, fostul locotenent-colonel povestește despre timpul petrecut în calitate de șef de rezidență în Libia, din 2009 până în 2012.

La începutul lui octombrie, Jean-François Lhuillier a fost arestat și el, la domiciliul său din Compiègne (Oise), de către serviciul francez de informații intern, DGSI.

Însă, în ceea ce privește saga publicării de memorii ale unor foști lucrători în serviciile de securitate, Franța nu se ridică, nici pe departe, la nivelul Danemarcei.

Cu un an în urmă, șeful Serviciului de Informații al Apărării (FE) din Danemarca, suspendat și inculpat, Lars Findsen, a publicat o carte în mijlocul campaniei electorale. Cartea a stârnit agitație la Copenhaga, în special din cauza afirmațiilor la adresa înaltului oficial al premierului, Barbara Bertelsen, descrisă drept „neprofesionistă” și „nerezonabilă”.

În decembrie 2021, Lars Findsen și alți trei angajați ai serviciilor de informații au fost arestați pe aeroportul din Copenhaga și acuzați de activități dăunătoare țării prin scurgerea de informații înalt clasificate către mass-media.

Potrivit cărții lui Findsen, la scurt timp după arestare, serviciul intern de securitate, PET, a încercat să îi ofere șefului celuilalt serviciu, cel extern (FE), „un tratament blând” dacă va dezvălui numele jurnaliștilor care aveau surse în PET. În „Spionchefen – reminiscențe din celula 18”, pe care a scris-o în colaborare cu jurnalista Mette Mayli Albæk, Lars Findsen, povestește versiunea sa despre contextul care a dus la arestare. Cartea nu abordează rechizitoriul, ci descrie relația tensionată cu Barbara Bertelsen, care joacă un rol cheie în cazul de spionaj, și care, în calitate de șef de departament în cadrul Ministerului Justiției, reprezenta interesele serviciului de securitate internă, PET.

Intervievat de TV 2 în urma publicării cărții, Lars Findsen a afirmat că este de părere că o anchetă în cazul FE poate fi inițiată înainte ca dosarul său penal să se încheie; o investigație nu despre el, ci despre procesul în sine. Lars Findsen nu vrea să „investigheze motivele” intențiilor guvernului, dar insistă că premierul a fost implicat în anchetarea lui. De asemenea, crede că în ultimii ani, sub actualul guvern, a devenit mai dificil să se mențină integritatea serviciilor de informații daneze.

De-a lungul carierei, Lars Findsen a reprezentat Autoritatea daneză de supraveghere a datelor, a deținut diverse funcții în Ministerul Justiției, a fost șeful serviciului intern de securitate (Politiets Efterretningstjeneste/PET; numele oficial în engleză: Danish Security and Intelligence Service) și șef de departament în Ministerul Apărării. Din 2015 a fost numit la conducerea serviciul de informații militar extern al Danemarcei (Forsvarets Efterretningstjeneste/FE; Danish Defence Intelligence Service). La 8 decembrie 2021, Lars Findsen a fost arestat și acuzat de scurgere de informații înalt clasificate,  „beneficiind” de nouă capete de acuzare. A fost închis timp de 71 de zile, fiind eliberat pe 17 februarie 2022, dar rămânând sub acuzare.

Apărarea și Parchetul nu au căzut de acord dacă procesul, care va urma, ar trebui să se desfășoare cu ușile închise sau deschise. Acuzarea a lăsat să se înțeleagă că dosarul împotriva lui Lars Findsen va fi abandonat din motive de securitate a statului și relații cu puterile străine, dacă va avea loc public. Un caz în care Lars Findsen este acuzat pentru că a dezvăluit secrete de stat jurnaliştilor, iubitei, fratelui, mamei sale și unui fost coleg, și în care este implicat și fostul ministru danez al Apărării, Claus Hjort Frederiksen.

În rezumat, complicata poveste a lui Findsen, ale cărui necazuri au început în urma unei anchete pornită de la dezvăluirile unui whistleblower:

‍

În august 2020, doi angajați ai FE și Lars Findsen  - care s-a aflat, în timp, la conducerea ambelor servicii de informații, și FE și PET - au fost eliberați din funcție de ministrul Apărării de la acea vreme, ca urmare a unei anchete declanșată de rapoartele Consiliului de supraveghere, un organism independent care monitorizează serviciile secrete și a fost înființat de guvernul danez ca reacție la acțiunile lui Edward Snowden, în 2013.

Consiliul de supraveghere a susținut că este în posesia unor documente furnizate de „unul sau mai mulți denunțători”, din care rezultă că serviciile de informații daneze au derulat „activități operaționale care încalcă legea, inclusiv obținerea și transmiterea unei cantități semnificative de informații despre cetățeni danezi”. FE se făcea vinovat de  o „cultură necorespunzătoare a legalității”, serviciul extern de informații nu numai că a cules și păstrat, ilegal, date, dar a și transmis informații către alte țări. Despre ce și către cine, nu s-a spus. Dar, în mass media, s-a acreditat ideea potrivit căreia informațiile cu pricina implică un sistem de supraveghere în masă a telecomunicațiilor și culegerea de informații din comunicarea între cetățeni danezi sau între aceștia și cetățeni străini, ceea ce, în Danemarca, este interzis prin lege. Compania de radiodifuziune Danmarks Radio (DR) și ziarul Jyllands-Posten au relatat că FE a furnizat Agenției Naționale de Securitate a SUA cantități mari de date brute, obținute prin accesarea cablurilor de fibră optică ce trec pe teritoriul Danemarcei, în baza unui acord secret de colectare a informațiilor, încheiat între FE și NSA în 2008. Această colaborare a fost pusă concret în aplicare la un centru de prelucrare a datelor, situat pe insula daneză Amager, la sud de Copenhaga, facilitate construită în acest scop. Sursele DR News au afirmat că rapoartele whistleblower-ului danez care s-a adresat Consilului de supraveghere au inclus documentație despre modul în care NSA a folosit programul de spionaj Xkeyscore pentru a viza „ținte daneze și cei mai apropiați vecini ai Danemarcei”, inclusiv pentru căutări referitoare la companiile Eurofighter și Saab, participante la „cursa” pentru noile avioane de luptă ale Danemarcei. A existat și o analiză a descriptorilor (selectors) pe care NSA i-a utilizat în 2012 și, respectiv, în 2015, în programul de spionaj Xkeyscore. Analiza acestor descriptori relevă faptul că NSA a folosit cooperarea cu FE pentru a „spiona ținte și interese daneze, inclusiv Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor”, precum și „pe cei mai apropiați vecini ai Danemarcei, Suedia, Germania, Franța, Norvegia și Olanda”, țări membre ale SIGINT Seniors Europe, organizație de cooperare inter-agenții despre care a relatat Edward Snowden și care se consideră că este încă activă și că, probabil, și-a crescut capacitățile de supraveghere. Mai mulţi jurnalişti au fost audiaţi de către anchetatori.

Pe scurt: Lars Finden a fost acuzat că a împărtășit informații „înalt clasificate” cu rudele și mass-media, fiind spionat de foștii săi colegi din serviciul intern, PET, o structură a cărei conducere, după plecarea lui Finden, a fost preluată de Jakob Scharf.

Iar Jakob Scharf a scris și el … o carte

‍

În 2016, un tribunal din Danemarca a emis, la solicitarea PET, o ordonanță care împiedica punctele de vânzare cu amănuntul să comercializeze  „Syv år for PET” (Șapte ani cu PET), carte ce se baza pe o serie de interviuri cu Jakob Scharf, șeful Serviciului de Informații al Poliției din 2007 până în 2013. La acel moment, editorul din Copenhaga furnizase, deja, 5.000 de exemplare ale cărții la 40 de librării din Danemarca.

PET fusese subiect de presă în 2012, după ce a fost dezvăluit că unul dintre agenții săi dubli, Morten Storm, s-a infiltrat cu succes în Al-Qaeda în Peninsula Arabă. Dezvăluirea a stârnit controverse în Danemarca, din cauza recunoașterii de către Storm a încălcării legislației naționale și internaționale în cursul activităților sale.

Ziarul danez Politiken a declarat că va sfida ordinul instanței și a continuat să publice aproape integral cartea. Ulterior, PET a anunțat că își retrage cererea de interdicție împotriva publicării, deoarece, date fiind circumstanțele (cartea era deja publică) aceasta nu putea fi pusă în aplicare. Cartea a fost scrisă împreună cu Morten Skjoldager, un jurnalist de la ziarul danez, Politiken, care, în octombrie 2016, și-a publicat memoriile pentru a protesta împotriva cenzurii și a fost amendat pentru că a sfidat interdicția.

Ulterior, nu cu mult timp înainte să înceapă problemele lui Lars Finden, Jakob Scharf s-a aflat în centrul unui proces mult mediatizat, fiind acuzat că și-a încălcat obligația de confidențialitate scriind „Syv år for PET”, în special cu privire la operațiunile serviciului de informații și metodele de lucru.  După ce a fost condamnat la patru luni de închisoare, el a fost achitat de Tribunalul Districtual de Est în majoritatea acuzațiilor. A plătit doar o amendă de 10.000 DKK, iar judecătorii au concluzionat că dezvăluirile din carte au fost făcute din motive comerciale.

Se pare că soarta era un pic ironică cu Jakob Scharf. La începutul mandatului său, a fost nevoie ca PET să evalueze o altă prestație literară: cartea lui Jesper Lundorf. În „I Majestætens hemmelige tjeneste (În serviciul secret al Majestății Sale), publicată în 2009, potrivit editurii Aschehoug, fosta „umbră” a prințului moștenitor, Jesper Lundorf, a oferit o „poveste din interior despre munca de gardă de corp” vreme de …șapte ani.

În calitate de șef al serviciului, Jakob Scharf nu s-a arătat prea încântat, afirmând că publicarea cărții scrisă de un fost ofițer PET, fost bodyguard al prințului moștenitor Frederik, poate dăuna activității agenției de informații: „ uneori trebuie să vă întrebați de ce sunt capabili oamenii să facă pentru bani”.

Dar ce spune astăzi, Jakob Scharf, care, spre deosebire de predecesorul său, a scăpat de probleme? De la conducerea firmei sale private de securitate și analiză, Certa Intelligence & Security, specializată, printre altele, în efectuarea de verificări ale antecedentelor persoanelor destinate unor poziții de încredere, Scharf consideră că „povestea urmăririi penale a managerului FE, Lars Findsen, s-a transformat într-o afacere scandaloasă care subminează încrederea în sistemul juridic”.

Reacția lu Jakob Scharf, după ce publicația Berlingske a descoperit că actualul director general al PET, Finn Borch Andersen, a împărtășit detalii despre viața sexuală și preferințele sado-masochiste ale lui Lars Findsen, în cadrul unor întâlniri confidențiale cu lideri de partid: „acest caz pur și simplu se dezvoltă din ce în ce mai scandalos. Cu informațiile care, încetul cu încetul, ajung la cunoștința publicului, ne putem confrunta cu o formă complet nemaiauzită de utilizare a puterilor autorității, așa cum nu am mai întâlnit în istoria daneză recentă.”

Ca întotdeauna depinde de perspectiva din care privești lucrurile.

Iată o astfel de perspectivă

‍

Alexandra Franzén, sociolog și analist suedez de informații, preocupată de relația dintre serviciile de informații și mass-media din Europa, și-a susținut teza de doctorat în sociologie la Universitatea din Lund. Teza are drept subiect scandalurile de spionaj privite ca o luptă pentru putere între trei actori - avertizori, jurnaliști și serviciul de informații - și investighează trei astfel de cazuri în democrațiile occidentale: „IB” din Suedia în 1973,  The Guardian și Eduard Snowden în 2013, publicarea de către cotidianul danez Politiken a cărții „Syv år for PET” în 2016.

„ Cercetătorii din sociologia politică au acordat foarte puțin interes scandalurilor de spionaj și rolului serviciilor de securitate și informații în democrațiile occidentale. Acest domeniu de cercetare este atât substudiat, cât și subteoretizat. (…) Este vorba de un conflict care se desfășoară atât în interiorul, cât și în afara tribunalului, în timp ce actorii încearcă să-și revendice eticheta de erou pentru ei înșiși, în timp ce încearcă în mod activ să respingă alte etichete, cum ar fi trădător, spion sau criminal. (…) Absența unor legi explicite care reglementează serviciile de securitate și informații în democrațiile occidentale, pe lângă definiția retorică a scandalului de spionaj ca act de spionaj sau terorism, tind să producă o stare parțială de excepție. Jurnaliştii de investigaţie şi avertizorii, pe de o parte, şi organizaţiile de informaţii şi instanţele, pe de altă parte, nu sunt fundamental de acord cu privire la cine este vizat de scandalul de spionaj publicat. Primii susțin că publicul larg reprezintă și publicul scandalurilor de spionaj, iar cei din urmă susțin că inamicii politicii de securitate a statului sunt audiența adevărată”.

Până una alta, se pare că în luna octombrie mai avem un eveniment literar. Editura People'Spress din Danemarca ne prezintă noua carte a jurnalistului Morten Skjoldager, cel care a contribuit și la „Syv år for PET”: „ timp de zeci de ani în PET, Frank Jensen a fost șef de spionaj, șef anti-terorism și cel mai recent șef operațional responsabil pentru menținerea în siguranță a Danemarcei. Are o perspectivă unică în lumea intelligence și, pentru prima dată, spune acum povestea completă a unei lungi vieți în serviciul secret” -  Morten Skjoldager - Spion I Blodet, 2023.

Acest material este realizat pe baza informațiilor din surse deschise:politiken.dk, nyheder.tv2.dk, berlingske.dk, dr.dk, ereolen.dk, cphpost.dk, thelocal.dk, williamdam.dk,saxo.com,indonewyork.com,danishroyalwatchers.blogspot.com,vancouver.citynews.ca, intelligenceonline.com, intelnews.org, lefigaro.fr, euractiv.com, reuters.com, dw.com, theguardian.com, europeanjournalists.org, soc.lu.se.

‍