Trecutul nu e niciodată mort, nici măcar nu e trecut

„Spionii” - o poveste a războiului de 100 de ani de informații dintre Rusia și Occident, cu lecții pentru noile conflicte de astăzi.

Despre mijloacele Kremlinului în încercarea de a egaliza dezechilibrul resurselor dintre Est și Vest înainte, în timpul și după Războiul Rece. Nu există nimic „fără precedent” în amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA din 2016. Afaceri ca de obicei, mijloace noi folosite în scopuri vechi.

„Spionii”, apărută în luna iunie, este o poveste captivantă despre ce este mai bun și mai rău în omenire: curaj, onoare, trădare. Narațiunea se mută pe continente și peste decenii, de la străzile înghețate din Sankt Petersburg în 1917 până la plajele sângeroase ale Normandiei, de la lovituri de stat în țări îndepărtate până la Moscova de astăzi, unde ferme de troli și atacuri cibernetice găsesc Occidentul nepregătit. Este vorba despre ascensiunea și căderea superputerilor estice, trecutul și prezentul Rusiei și ascensiunea globală a Chinei.

Calder Walton, istoricul de la Harvard, explorează arhive secrete, istorii interne clasificate până nu demult, memorii și interviuri cu factori de decizie și oameni din agențiile secrete și argumentează în „Spionii” că liderii occidentali au recunoscut doar cu întârziere vulnerabilitățile societăților lor deschise și amploarea amenințării reprezentate de serviciile de informații sovietice. Fac astăzi aceeași greșeală cu China?

„Epoca serviciului secret a trecut”, consideră Walton. „Într-o lume care va fi din ce în ce mai dominată de informații open-source, viitorul informațiilor se află în sectorul privat, nu în guverne”, crede el.

Istoric la Kennedy School of Government din Harvard, Calder Walton are un doctorat în istorie la Trinity College, Cambridge, unde a ajutat și la scrierea istoriei autorizate a MI5. Este redactor al Cambridge History of Spionage and Intelligence. Cartea sa anterioară, Empire of Secrets, a câștigat premiul Longman-History Today Book of the Year.

De ce este spionajul o parte atât de vitală a existenței Rusiei?

Walton: „Probabil există o mulțime de răspunsuri diferite. În primul rând, se poate spune că există ceva inerent în ADN-ul rusesc care îi face pe ruși să fie deosebit de interesați și susceptibili la spionaj. Ar putea fi asta. (…) Dar cred că, mai important, este că, din primele zile după ce bolșevicii au preluat puterea la Moscova în 1917, statul sovietic era de fapt incredibil de fragil. Iar primii bolșevici, Lenin și Stalin, au folosit informațiile, spionajul, înșelăciunea, dezinformarea ca modalități de a căpăta greutate pe scena internațională, în special împotriva dușmanilor lor ideologici din Occident”

În carte scrii despre o operațiune clandestină în care Rusia a încercat să ucidă un informator CIA din Miami. Și asta reprezintă o escaladare, Rusia încercând să ucidă un informator valoros pentru guvernul SUA pe pământul american.

Walton: „Reprezintă cu siguranță o escaladare dramatică. În timpul Războiului Rece a existat întotdeauna o linie roșie de netrecut, iar serviciile de informații sovietice nu ar fi efectuat asasinate pe teritoriul SUA. Europa, Marea Britanie erau chestiuni diferite.

Și acest lucru a continuat până în epoca post-sovietică. Și Putin – până la momentul poveștii din cartea mea  - a aderat la acea linie roșie. În cazul menționat, Putin și serviciile sale de informații se aflau în faza ulterioară de planificare a unui asasinat pe teritoriul SUA, o escaladare dramatică.

Ce spune asta despre el? Arată că era pregătit să-și asume riscuri și că era încurajat. Marea mea întrebare, la care nu am reușit să răspund, dar sper că o vor face alți jurnaliști de investigație, este dacă acest calcul de risc din partea lui, comportamentul său astfel încurajat, a contribuit și la calculul de risc făcut Putin cu privire la Ucraina.” (interviu PBS, 4 iulie 2023)

‍