Lectura de duminică: China vrea să remodeleze internetul

În ultimele două secole, marile puteri – atât națiunile, cât și firmele asociate acestora – au concurat acerb pentru a stabili standardele tehnice pentru tehnologiile de vârf. Prin impunerea standardelor lor preferate, națiunile nu numai că rezolvă problemele tehnice în avantajul lor, ci și proiectează puterea la nivel global. Standardele determină ce fel de tehnologie va predomina în viitor, asigurând dominația pe piață pentru campionii naționali, forțând în același timp concurenții străini să se adapteze la costuri mari. După cum a spus industriașul Werner von Siemens: „Cine deține standardele, deține piața”.

Având în vedere ramificațiile largi ale internetului, guvernarea acestuia reprezintă câmpul de luptă al viitorului. Internetul depinde în mare măsură de standardele partajate pe mai multe platforme care au evoluat de-a lungul deceniilor pentru a asigura compatibilitatea între hardware și software. Aceste standarde comune permit componentelor extrem de descentralizate dezvoltate de părți disparate să se integreze într-un sistem global eficient. Această noțiune s-a bazat pe angajamentul față de un spațiu cibernetic unificat. Dar lumea statelor naționale nu este unificată și nefragmentată. Este teritorial și suveran. Și acum multe țări, în special regimurile autoritare, doresc ca structura de bază de guvernare a internetului să fie deciziile statului. China, în special, a propus o reproiectare fundamentală a internetului – „Noul IP” – al cărei obiectiv oficial este de a construi „securitate intrinsecă” în web, ceea ce înseamnă, în practică, crearea capacității de a deveni un sistem masiv de supraveghere și control al informațiilor.

Bătălia pentru guvernarea internetului din viitor va diferi de luptele din trecut asupra standardelor tehnice într-un mod fundamental. Stabilirea acestor reguli nu se referă exclusiv la abordarea problemelor tehnice sau la proiectarea puterii globale. Este vorba despre promovarea diferitelor viziuni asupra lumii: una descentralizată și democratică (internetul tradițional) sau una centralizată și autoritara („New IP”) a Chinei. Acesta este un capitol complet nou din istoria stabilirii standardelor care va contribui la modelarea relației dintre China și Occident, cu ramificații geopolitice și economice enorme.

Pe scurt, se trasează o linie între straturile de aplicație (unde interacționează oamenii și tehnologiile) și straturile arhitecturale de bază (unde sunt transmise datele). Stratul de aplicare este în mod inerent politic. Gândiți-vă la cineva care discută pe Facebook sau urmărește un videoclip YouTube. Comunicările au loc la acest nivel și, dacă nivelul este controlat la nivel central, guvernele ar putea limita libertatea de exprimare și de gândire, încălcând în același timp confidențialitatea unui individ și vizând anumite grupuri.

Acest model de standarde deschise și modulare a fost caracterizat de o participare pluralistă, voluntară, de jos în sus, determinată de nevoile de inovare. Organizațiile cheie, cum ar fi Internet Engineering Task Force sau World Wide Web Consortium, sunt formate în mare parte din ingineri și au apărut pentru a stabili aceste standarde comune. Suita emblematică de protocol de internet (TCP/IP), de exemplu, a fost introdusă în 1973 pentru a permite rețelelor distincte din punct de vedere fizic să se interconecteze între ele ca „peer” pentru a schimba pachete prin hardware special.

În această structură, operatorii diferitelor componente ale sistemului nu pot observa toate aspectele informațiilor transmise. Sistemul actual este asemănător cu un poștaș care livrează plicuri de-a lungul traseului său fără să știe ce se află în ele, în timp ce numai destinatarul final al corespondenței poate împacheta pachetele la loc și poate citi integral o scrisoare coerentă

Sistemul de internet extrem de descentralizat este compatibil cu filozofia democratică a țărilor occidentale. Chiar și așa, democrațiile sunt interesate să o reglementeze mai mult pentru a reduce influența Big Tech, oferind în același timp agențiilor de informații un acces mai mare la datele utilizatorilor. Dar China face un pas mai departe.Beijingul încearcă să schimbe dezvoltarea standardelor de internet de la sistemul de consens voluntar, colaborativ, cu mai multe părți interesate al IETF, IEEE sau W3C către un forum multilateral, condus de statul național, cum ar fi Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor a Națiunilor Unite (ITU). Spre deosebire de modelele de standarde deschise, negocierile din cadrul ITU sunt limitate doar la statele membre într-o formă tradițională de diplomație centrată pe stat.

Entitatea principală a Chinei care pledează pentru noi standarde de internet este Huawei. În septembrie 2019, compania a înaintat ITU o propunere pentru crearea unor standarde tehnice care stau la baza unei noi arhitecturi de internet centralizate. Propunerea a fost respinsă, dar China a mers mai departe. În aprilie 2021, Beijingul a anunțat o rețea pentru a conecta 40 de universități de top chineze pentru a testa ceea ce a fost anunțat drept „internetul viitorului”.

Strategia este de a îmbunătăți aceste standarde pe plan intern și de a le legitima la nivel internațional, cel puțin în rândul regimurilor autoritare care îl vor adopta în mod firesc. Viziunea Chinei asupra internetului este susținută de Iran, Rusia și Arabia Saudită și recent a transformat Conferința Mondială a Internetului, pe care a fondat-o și o controlează, într-o organizație oficială pentru a muta autoritatea de la instituțiile dominate de Occident.

Noul IP ar trebui să conecteze dispozitive și să partajeze informații și resurse în rețele printr-un control centralizat al datelor care sunt transferate pe parcurs. Susținătorii acestei noi arhitecturi de internet subliniază faptul că vechiul IP este depășit, deoarece a fost conceput inițial pentru a identifica obiectele fizice legate de anumite locații, în timp ce în epoca internetului obiectelor acestea (calculatoare, senzori, conținut, servicii, și alte entități virtuale) operează pe web.

IP-ul tradițional nu cunoaște conținutul sau serviciile pe care le oferă, ceea ce îl împiedică să ofere cea mai bună soluție de redirecționare. În schimb, infrastructura de internet alternativă a Chinei ar introduce noi controale la nivelul conexiunii la rețea. Pe scurt, un operator de rețea va putea identifica expeditorul, receptorul și conținutul informațiilor partajate, cu posibilitatea de a opri difuzarea și accesul la acele informații. Revenind la analogia sistemului poștal, China ar permite poștașului să deschidă plicurile, să vadă ce se află în ele și apoi să decidă dacă livrează sau nu cutia la destinație.

Noua IP poate fi văzută ca o soluție tehnică la o problemă politică. O autoritate centralizată ar putea să urmărească istoricul de navigare și obiceiurile online ale oricărui individ, hotărând în același timp cine poate accesa internetul. Aceste caracteristici ar putea converti Noua IP într-un instrument de control social și supraveghere de stat care, în forma sa cea mai distopică, ar permite o cenzură și propagandă de anvergură.

Organizațiile de dezvoltare a standardelor cu mai multe părți interesate vor continua să funcționeze și să definească standarde de internet. Chiar dacă China își implementează noua viziune IP, va trebui totuși să abordeze și să îndeplinească standardele și structurile existente ale internetului în punctele de interconectare cu Occidentul, dacă dorește ca informațiile să treacă peste granițele suverane.

În ultimii patruzeci de ani, arhitectura stratificată și modulară a internetului s-a dovedit a fi extrem de adaptabilă, încorporând noi tehnologii de rețea, îndeplinind noile cerințe și susținând un număr exponențial de utilizatori. După cum a subliniat Internet Society, caracterul modular al arhitecturii internet permite inovarea într-un domeniu fără a fi nevoie să se refacă arhitectura întregului internet. Introducerea noilor tehnologii wireless, de exemplu, nu a necesitat un upgrade la întregul internet.

Puterile occidentale ar trebui să profite de flexibilitatea tehnică a IP tradițională pentru a propune upgrade-uri în cadrul existent. În aprilie 2022, Uniunea Europeană și Statele Unite au condus eforturile din spatele „Declarației pentru viitorul internetului” care a afirmat obiectivul de a păstra un „internet deschis, gratuit, global, interoperabil, de încredere și sigur”. Declarația a fost semnată de peste 60 de țări, majoritatea democrații. Guvernele occidentale ar trebui să promoveze un internet care să fie în concordanță cu valorile democratice. Dar este în interesul lor să angajeze China pentru a evita o fragmentare costisitoare a internetului. Acest lucru poate fi realizat prin atingerea unui echilibru între vechea abordare de dezvoltare a standardelor multipartite interesate și cea interguvernamentală care este promovată de Beijing. La bine și la rău, internetul va deveni din ce în ce mai mult o chestiune de suveranitate națională.

Timp de două secole, standardele tehnice au modelat o mare dinamică a puterii. Dar niciodată un standard tehnic nu a fost atât de important ca dezvoltarea protocoalelor de internet. În esență, problema nu este doar despre fragmentarea internetului între democrații și regimuri autoritare. Este vorba despre nepotrivirea dintre granițele globale ale internetului și granițele geografice care definesc statele naționale și dorința statelor suverane de a manifesta controlul asupra fluxurilor de informații pentru a reflecta filozofiile lor de guvernare subiacente. Statele democratice trebuie să recunoască faptul că evoluția internetului are ramificații extinse pentru stabilitatea globală și tipurile de societăți în care vom trăi.    

FP

‍