Lectura de dumincă: Departamentul american de Securitate Internă și culorile politice

În urma atacurilor teroriste din 11 septembrie, președintele George W. Bush a creat Departamentul pentru Securitate Internă (DHS), o nouă agenție federală extinsă, cu peste 170.000 de angajați și noi puteri de informații dedicate securității naționale interne.

La înființarea acestei agenții, parlamentarii democrați i-au contestat autoritatea și și-au exprimat îngrijorarea că această consolidare a puterii guvernamentale ar pune în pericol libertățile civile.

Senatorul democrat Russ Feingold a condus opoziția. Feingold a criticat formarea DHS, declarând că aceasta a venit „în detrimentul subminării inutile a drepturilor de confidențialitate” și „slăbirea protecției împotriva intruziunii nejustificate a guvernului în viața americanilor obișnuiți”. Un alt democrat, Chris Bell, a iritat agenția și a avertizat împotriva creării unui „stat de supraveghere orwellian” care ar fi folosit pentru a soluționa disputele „politice partizane”.

Opoziția civilă libertariană a dominat cândva în cadrul partidului. Democrații au lucrat îndeaproape cu ACLU și alte grupuri de confidențialitate pentru a pune la îndoială puterile DHS, în special în ceea ce privește extragerea datelor, supravegherea și interferența în politica internă.

Teama că agenția nou creată ar arma preocupările de securitate națională pentru a promova politica partizană s-a materializat rapid în alegerile din 2004. Tom Ridge, după ce a ocupat funcția de șef al agenției, a scris că oficialii administrației Bush l-au presat să ridice nivelul de amenințare teroristă DHS chiar înainte de începerea votului, în încercarea de a influența rezultatul electoral.

Chiar și recent, în 2012, democrații Camerei și-au exprimat îngrijorarea în Congres cu privire la încălcarea DHS a drepturilor civile americane și a drepturilor la confidențialitate prin monitorizarea inadecvată a discursului protejat de Primul Amendament pe rețelele sociale.

Dar, pe măsură ce amenințarea atacurilor teroriste islamice s-a diminuat, Departamentul pentru Securitate Internă și-a recalibrat aria de acțiune, găsind un nou sprijin politic pentru creșterea sa.

La douăzeci de ani de la creare, agenția este extinsă foarte mult. A trecut de la un buget de 46 de miliarde de dolari în 2003 la un buget de 103 de miliarde de dolari în prezent, având peste 260.000 de angajați la nivel global. Alături de dimensiunea sa în creștere se pune un nou accent pe companiile de social media existând și un mandat împotriva permiterii tweet-urilor și postărilor periculoase pe Instagram, despre care DHS susține că subminează „instituțiile democratice și coeziunea națională”.

La fel cum domeniul de aplicare al DHS s-a schimbat, la fel s-a schimbat și răspunsul politic. Partidul Democrat este acum cel mai mare campion al extinderii agenției, iar majoritatea vocilor din Congres care își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcarea libertăților civile de către agenție sunt membri ai partidului Republican.

Ce s-a întâmplat?

Această schimbare de focalizare a venit după temeri larg răspândite că Rusia ar fi manipulat cumva rețelele de socializare pentru a-l alege pe Donald Trump în 2016. În realitate, Rusia a cheltuit doar aproximativ 100.000 de dolari în publicitate politică online, o mare parte din aceasta fiind dedicată publicității atât de stânga, cât și de dreapta. Acea cantitate de publicitate rusă de dezinformare online a fost de 0,001538% din cele 6,5 miliarde de dolari cheltuite în acel an, echivalentul unei picături de apă într-o vastă mlaștină politică.

Dar frenezia mass-media i-a convins pe mulți că guvernul trebuie să facă mai mult pentru a controla rețelele de socializare, iar implicarea rusă atât de populară a ridicat problema la nivel de amenințare pentru securitatea națională. Într-unul dintre ultimele sale acte privind politica DHS, administrația Obama a desemnat „infrastructura electorală” ca o formă critică de infrastructură aflată în competența agenției, alături de conducte, utilități, uzine chimice și alte forme de infrastructură tradițională, stabilind etapa pentru ca DHS să înceapă să-și formuleze aparatul de cenzură.

Ca răspuns la noul mandat de a modela discursul online, birocrații DHS au lucrat îndeaproape cu Facebook, Google și site-ul de socializare cunoscut anterior sub numele de Twitter pentru a descuraja presupusa dezinformare și „malinformare” – termenul DHS care descrie informațiile ce alimentează narațiuni periculoase. Ceea ce a dus la cenzura unor arii largi de exprimări politice americane, în special în ceea ce privește politicile COVID-19 și conținutul legat de alegeri.

În timpul alegerilor din 2020, DHS a sponsorizat un sistem elaborat în care FBI, oficiali ai serviciilor de informații, ONG-uri și reprezentanți ai marilor platforme tehnologice au participat la „teleconferințe săptămânale” pentru a coordona modalitățile de a „combate dezinformarea legată de alegeri”. În multe cazuri, asta a însemnat că agenții FBI și DHS au reprimat americanii pur și simplu care își exprimă îngrijorarea cu privire la integritatea alegerilor.

În pofida implicării guvernului, acțiunea a fost complet partizană. Principalul portal DHS pentru raportarea dezinformarii a fost condus de grupuri liberale de advocacy și finanțat de un donator miliardar al campaniei Biden. Efortul a semnalat pentru eliminare, în mare măsură, tweet-urile republicane, ignorând în același timp tweet-urile democraților cu conținut în esență identic.

Oficialii DHS au discutat despre extinderea sferei de aplicare a alertelor sale către companiile de social media, cu accent pe suprimarea anumitor forme de conținut în jurul unor subiecte sensibile din punct de vedere politic, cum ar fi războiul din Ucraina și „justiția rasială”.

Aceste subiecte sunt domenii ale adevărului nedeterminat supuse unei dezbateri intense. Ceea ce un american consideră dezinformarea în jurul Ucrainei și justiției rasiale, un altul ar putea vedea ca fiind perfect rezonabil. De ce o agenție guvernamentală axată pe securitatea națională, creată după 11 septembrie, consideră că este rolul său de a adjudeca astfel de domenii de discurs este și mai misterios.  

LEFE

‍