Predator Files, un nou capitol la Atena
8
November
Atmosfera din interiorul comandamentului armatei ruse nu a fost niciodată atât de tensionată. Totuși, este complet prematur să credem că armata rusă este pe punctul de a se prăbuși. Indiferent de problemele pe care le întâmpină armata, asta nu înseamnă că își pierde capacitatea de a lupta.
Cu câteva săptămâni înainte de rebeliunea lui Prigojin, un grup de mercenari Wagner a capturat un locotenent colonel al armatei, comandantul brigăzii 72, lângă Bakhmut. Wagneriții l-au obligat să mărturisească în fața camerei că beat fiind, a tras în mașina wagneriților. Videoclipul s-a răspândit instantaneu prin canalele Telegram asociate cu Prigojin, dar conducerea militară rusă a răspuns la acesta cu o tăcere deplină.
O lună mai târziu, Prigojin și-a început „marșul justiției”, „Wagner” a capturat cartierul general al Districtului Militar de Sud din Rostov-pe-Don și s-a mutat la Moscova, iar armata rusă a urmărit cu indiferență revolta. Pe 13 iulie, în rețea a intrat o înregistrare audio a comandantului Armatei 58, generalul Ivan Popov, care tocmai fusese înlăturat din postul său, în care Popov acuza de fapt pe înaltul comandament, adică Gherasimov, că a trădat frontul.
Niciodată până acum atmosfera în cadrul comandamentului armatei ruse nu a fost atât de tensionată, generalii discutând public despre erori tactice din război, iar ofițerii superiori ale căror unități sunt distruse în lovituri cu rachete se întreabă cum au fost dezvăluite locațiile lor, suspectând trădare. Pe acest fond turbulent, circulă zvonuri persistente că o parte semnificativă a personalului de comandă a fost arestată sau îndepărtată din funcții.
Dar, indiferent de problemele cu care se confruntă armata, asta nu înseamnă că își pierde capacitatea de a lupta.
Ceea ce observatorii occidentali nu reușesc adesea să realizeze este că armata rusă există de generații și operează la un alt standard decât armatele occidentale.
Combinația de violență și pasivitate nu face din armata rusă cea mai profesionistă armată din lume, cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că nu poate lupta - doar că nivelul pierderilor acceptabile în armata rusă este mult mai mare decât în orice armată modernă din lume.
Ofițerii, soldații, rudele lor și chiar și societatea în ansamblu cred că pierderile mari sunt normale.
Războiul din Ucraina nu a dat naștere unui număr mare de dezertori, iar motivul este același ca și anterior în istorie - războiul are loc pe un teritoriu străin și după participarea la ostilități armata speră să se întoarcă acasă și chiar să câștige bani, deci nimeni nu are un stimulent real să devină un dezertor.
Armata rusă nu poate fi judecată după standardele occidentale, deoarece, în ciuda moralului scăzut și a pasivității comandanților, această armată este gata să plătească un preț mult mai mare. Și în zilele noastre, asta înseamnă că nu-i pasă de câți soldați mor în acest război.
.jpg)
_InPixio%20(1).jpg){kind=spacer}
