Când jurnalistul Seymour Hersh și-a publicat raportul-bombă în care susținea că președintele Joe Biden a autorizat personal o acțiune secretă pentru a bombarda conductele Nord Stream, a fost o frenezie de speculații, disecție detaliată a afirmațiilor specifice ale lui Hersh și apariția unor narațiuni care au susținut sau negat relatarea.
Există o contranarațiune în curs de dezvoltare la povestea lui Hersh, provenind de la serviciile de informații americane, care merită examinată, atât în ceea ce privește meritele sale, cât și pentru modul în care s-ar putea raporta la povestea lui Hersh.
Pe 7 martie, New York Times și ziarul german Die Zeit au publicat ambele relatări care îngroașă intriga. Povestea din The Times s-a bazat pe o narațiune, în mod clar, promovată de surse de informații americane, potrivit căreia n grup pro-ucrainean a efectuat atacul. The Times a afirmat că o analiză a informațiilor nou colectate sugerează că aceștia erau oponenții președintelui Vladimir Putin, dar nu specifică membrii grupului sau cine a condus sau a plătit operațiunea. Relatarea a fost spartană, nu a folosit surse anume și părea să amintească de alte eforturi ale surselor anonime de informații americane de „a spăla o narațiune sub pretextul unei știri”.
Times a fost contestat aproape imediat de CNN și Washington Post.
Investigația lui Die Zeit, efectuată cu radiodifuzorii publici ARD și SWR, s-a bazat pe o anchetă penală germană condusă de poliția federală. Die Zeit relatează că jurnaliştii săi au identificat barca utilizată în operaţiune. „Se spune că este un iaht închiriat de la o companie cu sediul în Polonia, care se pare că este deținut de doi ucraineni. Potrivit anchetei, operațiunea secretă pe mare a fost efectuată de o echipă formată din șase persoane. Se spune că ar fi fost cinci bărbați și o femeie. Grupul era format dintr-un căpitan, doi scafandri, doi asistenți de scufundări și un medic, despre care se spune că ar fi transportat explozivii la locul crimei și i-au plasat acolo. Naționalitatea făptuitorilor este aparent neclară.” Ei ar fi „folosit pașapoarte falsificate profesional, despre care se spune că ar fi fost folosite, printre altele, pentru a închiria barca”.
Ca răspuns la poveste, ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat că este necesar să se facă diferența între „un grup ucrainean care a acționat la ordinele guvernului” sau unul „fără știrea guvernului”.
Dar aceste noi relatări nu contrazic, de fapt, povestea lui Hersh, deoarece nu oferă dovezi concrete sau explicații credibile pentru modul în care acest presupus grup ar fi putut conduce operațiunea de sabotaj.
Într-un interviu la „The Daily”, un podcast al New York Times, unul dintre autorii materialului, Julian Barnes, a fost întrebat dacă știe cine a realizat atentatul. „Ar trebui să fiu foarte clar că știm foarte puțin, nu? Acest grup rămâne misterios nu doar pentru noi, ci și pentru oficialii guvernului SUA cu care am vorbit. Ei știu că oamenii implicați erau fie ucraineni, fie ruși, fie ambele. Ei știu că nu sunt afiliați cu guvernul ucrainean, dar știu că sunt și anti-Putin și pro-Ucraina.”
În pofida susținerii că această poveste a apărut dintr-o bănuială speculativă din partea reporterilor din Times, pare a fi un efort al unor forțe din cadrul serviciilor de informații americane de a reelabora și a reînnoi narațiunea anterioară care a încercat să sugereze că Rusia însăși a aruncat în aer conductă. Germania, Suedia, Danemarca și alte națiuni au petrecut luni de zile investigând explozia. Povestea din The Times ar putea fi un indiciu că, după ce au făcut investigații, aliații Washingtonului nu cred că Rusia s-a aflat în spatele atacului. Mai multe instituții de presă europene, inclusiv Times of London, au relatat că anchetatorii europeni s-au concentrat asupra presupusului grup pro-ucrainean foarte curând după explozie, deși aceasta a apărut în mass-media abia în ultima săptămână. Se poate dovedi că tocmai asta s-a întâmplat și că SUA nu au avut nimic de-a face cu operațiunea.