Guvernul Mitsotakis sau „prinde-mă dacă poți”

Scandalul de supraveghere a generat titluri în presă, dar nu a afectat guvernul grec la urne. Experții spun că acest lucru reflectă o ambivalență generală cu privire la încălcările confidențialității în era digitală.

De două ori în decurs de doi ani, telefoanele jurnalistului financiar Thanasis Koukakis au fost interceptate. Supravegherea telefonului lui Koukakis s-a dovedit a fi vârful unui aisberg a cărui amploare a început să apară abia vara trecută, deoarece guvernul prim-ministrului Kyriakos Mitsotakis s-a dovedit că ar fi spionat telefoanele jurnaliştilor, politicienilor din Opoziție, oligarhilor și înalților oficiali ai statului. Cascada de acuzații, asemănată în mass-media cu Watergate, a oferit o imagine a unui guvern prins în actul de încălcare a normelor democratice – subminând intimitatea, libertatea presei și statul de drept. Guvernul a respins sau s-a distanțat de multe dintre afirmații. În perioada premergătoare alegerilor, a minimizat importanța preocupărilor privind supravegherea și confidențialitatea, argumentând că alegătorii se confruntă, în primul rând, cu creșterea inflației și a costurilor energiei.

Pe 21 mai, partidul de centru-dreapta Noua Democrație al lui Mitsotakis și-a învins oponenții la urne, asigurând mai mult de 40% din voturi. Acum se așteaptă să obțină o majoritate totală într-un al doilea tur, programat pentru 25 iunie. Succesul guvernului a fost atribuit neîncrederii alegătorilor față de opoziția de stânga Syriza. Scandalul de supraveghere poate că nu l-a ajutat pe premier, dar nici nu l-a afectat în mod deosebit.

De ce atât de mulți greci au ales să rămână cu Mitsotakis?  Tasos Telloglou, un jurnalist care a condus reportajele despre scandalul de supraveghere pentru Inside Story: „redresarea economică care a început în 2018 s-a accelerat sub acest guvern.” Mai mult, „oamenii cred că nu îi privește, ei cred că este inerent naturii puterii politice.” Într-o epocă în care mai mult de jumătate din populația globală are un cont de social media, ambivalența cu privire la supravegherea digitală nu este deloc neobișnuită. De asemenea, guvernul grec este departe de a fi singurul care apelează la giganții tehnologici pentru a-l ajuta să gestioneze testile vaste de date generate de sectorul public.

În timpul Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004, telefoanele a zeci de oameni de seamă – inclusiv prim-ministrul de atunci, membrii familiei sale și primarul Atenei – au fost ascultate timp de câteva luni. Supravegherea a fost efectuată la ordinul serviciilor de informații americane, în ceea ce a fost de asemenea etichetat „Greek Watergate” de către presă la acea vreme.

Minas Samatas, profesor emerit de sociologie la Universitatea din Creta: „avem o moștenire a supravegherii autoritare în Grecia (…) cetățenii greci se tem de supravegherea poliției și a agențiilor de stat, dar sunt totuși relativ apatici sau indiferenți la supravegherea corporativă sau la supravegherea datelor.”

La începutul verii trecute, scandalul de supraveghere a fost limitat la doi greci, ambii jurnalişti. Alături de Koukakis a fost Stavros Malichudis, un reporter din Atena pentru site-ul Solomon și colaborator BIRN, care aflase în noiembrie 2021 – printr-un ziar de stânga, EfSyn – că telefonul său era interceptat de serviciile de securitate. Supravegherea a devenit o poveste importantă abia vara trecută, când liderul unui partid de opoziție a dezvăluit că telefonul său a fost vizat de spyware. Încercarea de a instala Predator pe telefonul lui Nikos Androulakis, președintele partidului de centru-stânga Pasok, a ieșit la iveală după o verificare aleatorie de către tehnicieni de la Parlamentul European, unde Androulakis a fost europarlamentar. În următoarele luni, lista numelor proeminente vizate de programele spion sau de interceptări telefonice autorizate oficial a crescut, cuprinzând miniștri, oficiali de stat, jurnaliști și personalități din afaceri. Prim-ministrul Mitsotakis a recunoscut anul trecut că telefonul lui Androulakis a fost ținta unei interceptări tradiționale a serviciului național de informații. El a descris operația ca fiind legală, dar greșită și a insistat că nu a fost conștient de ea. Criticii lui îl acuză că a evitat vina. Serviciul de informații, cunoscut sub acronimul său grecesc, EYP, a fost adus sub controlul direct al biroului lui Mitsotakis în 2019. În cascada dezvăluirilor declanșate de afirmația lui Androulakis, șeful EYP și șeful de cabinet al primului ministru și-au pierdut locurile de muncă.

Oficialii de la Bruxelles spun că dovezile adunate până acum par să implice elemente din cadrul administrației. Când a izbucnit pandemia, guvernul s-a îndreptat către Silicon Valley, semnând contracte cu giganții tehnologici. Marios Katsis, un deputat al opoziției de la Syriza, a declarat că guvernul a funcționat „la marginea” acceptabilității în abordarea sa față de protecția datelor și a confidențialității. Unul dintre contractori a fost Palantir, controversata firmă din SUA care furnizează software pentru analiza „big data” clienților săi în domeniul informațiilor și al aplicării legii. Acordul nu a fost înregistrat în sistemul de achiziții publice – guvernul a spus că acest lucru se datorează faptului că este un contract cu „cost zero”. Acordul nu a făcut obiectul unui studiu de evaluare a impactului pentru a se asigura că respectă directivele UE privind confidențialitatea. Când guvernul a fost forțat în cele din urmă să publice contractul în ianuarie 2021, după ce acesta a expirat, s-a dovedit a avea doar două pagini.

Ilia Siatitsa, ofițer juridic superior la Privacy International, structură de supraveghere a confidențialității la nivel mondial, a declarat că guvernul grec a ales să colecteze cantități uriașe de date ca parte a măsurilor sale stricte de izolare, fără a oferi garanții adecvate.

În primele zile ale pandemiei, guvernul grec a semnat și un contract cu Cisco, conglomeratul Silicon Valley responsabil pentru o mare parte din hardware-ul de rețea de internet. Ca urmare a acestui acord, sute de mii de școlari greci au putut participa la cursuri online prin intermediul platformei de videoconferință a Cisco, Webex. Ca și în cazul Palantir însă, contractul Cisco nu a fost înregistrat în sistemul de achiziții publice. După ce contractul a fost în cele din urmă publicat, experții în confidențialitate au identificat mai multe domenii care păreau a fi în conflict cu obligațiile Greciei conform GDPR.

Anchetele oficiale cu privire la contractele tehnologice din epoca Covid și scandalurile de supraveghere s-au încheiat fără victime. Cu Mitsotakis aproape asigurat de un al doilea mandat în funcție, amploarea încălcărilor de confidențialitate în timpul primului său mandat rămâne neclară. Jurnalistul din Inside Story, Tasos Telloglou: „regula lor de aur va fi în continuare: prinde-mă dacă poți. Întrebarea este: putem să-i prindem?”

BALKANINSIGHT

‍