Despre baloanele pentru spionaj și alte scopuri militare

Un material al jurnalistului german Florian Flade.

Două avioane de luptă F-22 „Raptor” au decolat de la baza forțelor aeriene Langley, Virginia, pentru a doborî balonul spion chinez care zbura de zile întregi deasupra teritoriului SUA și domina știrile. Aeronavele militare purtau indicativele de apel „Frank01” și „Frank02” – posibil un omagiu adus lui Frank Luke Junior, supranumit „Ballonknacker” sau „Arizona Balloon Buster”, unul dintre cei mai de succes piloți de vânătoare americani ai Primului Război Mondial, care a doborât numeroase baloane de recunoaștere ale Imperiului German.

Utilizarea baloanelor pentru spionaj nu este ceva nou. În timpul Războiului Civil American, mai târziu în Primul și Al Doilea Război Mondial, baloanele cu aer cald și zeppelinele de diferite dimensiuni și modele erau folosite pentru a cerceta mișcările trupelor inamice, instalațiile militare sau liniile de apărare din aer. Baloanele cu echipaj au fost un precursor istoric pentru avioanele de supraveghere, sateliții de spionaj și dronele de mai târziu.

Baloanele au fost folosite și ca arme de război. Începând cu noiembrie 1944, armata imperială japoneză a trimis peste 9.000 de baloane echipate cu dispozitive explozive peste Pacific spre Statele Unite. Numeroase state au folosit în mod repetat baloane de recunoaștere în ultimele decenii, inclusiv SUA și Marea Britanie. În primele etape ale Războiului Rece, în anii 1950 și 1960, de exemplu, se spune că sute de baloane au fost folosite de armata și serviciile secrete americane peste Uniunea Sovietică pentru a intercepta semnale radio și a identifica instalațiile radar. Începând din 1956, proiectul „Genetrix” a fost probabil cel mai amplu program de acest gen din SUA. Se spune că peste 500 de baloane au pornit din Norvegia, Scoția, Germania de Vest și Turcia la acea vreme. Doar puțin mai mult de 30 dintre ele au furnizat în cele din urmă imagini utilizabile, în special ale instalațiilor militare din Uniunea Sovietică, state arabe și China, luate la altitudini de 15-30 de kilometri.

Și chiar și după încheierea Războiului Rece, armata americană a continuat să folosească baloane sau zeppeline echipate cu camere sau alți senzori, de exemplu în Irak și Afganistan, pentru a putea monitoriza anumite zone pentru perioade mai lungi. Baloanele fără pilot, care aparțin „platformelor de mare altitudine” (HAP), oferă avantaje decisive față de sateliți, avioane sau chiar drone. Sunt mult mai puțin costisitoare și pot rămâne în aer mai mult timp peste o anumită țintă. O unitate de economisire a energiei este posibilă și datorită tehnologiei solare.  

OJIHAD

‍