Directorul CIA a sosit neanunțat la Tripoli pe 12 ianuarie pentru o scurtă vizită care a durat doar câteva ore. În prima etapă a vizitei, William Burns s-a întâlnit cu prim-ministrul Abdul Hamid Dbeibeh, în capitala Libiei, alături de ministrul de externe Najla El-Mangoush și omologul său libian, Hussein Al-Aaib.
Au fost oferite puține detalii despre ceea ce a discutat Burns cu gazdele sale. Cu toate acestea, El-Mangoush a scris pe Twitter că au avut „schimburi fructuoase” despre probleme de securitate pentru a deschide calea „spre stabilitate și alegeri”. De asemenea, a vorbit despre „inițiative excelente” și că așteaptă cu nerăbdare să vadă pași „concreți” pentru a le implementa.
Care sunt aceste „inițiative” și cum ar putea CIA să-i ajute pe libieni să voteze, ministrul nu a spus.
În cea de-a doua etapă a vizitei sale, Burns a zburat la Benghazi, în estul Libiei, unde s-a întâlnit cu generalul Khalifa Haftar, comandantul Armatei Naționale Libiene care controlează zone mari din țară, inclusiv unele câmpuri petroliere importante. Haftar are dublă cetățenie americană-libiană și este descris, de obicei, în presa americană drept un „activ CIA”. El a petrecut două decenii locuind lângă sediul CIA și se știe că a cooperat cu agenția împotriva fostului său șef, Muammar Gaddafi.
Haftar nu a comentat vizita, dar susținătorii săi au interpretat-o ca un alt indiciu că SUA își reînvie implicarea în criza libiană în curs, la care a contribuit.
Libia nu a fost întotdeauna în fruntea agendei SUA, dar Administrația Trump a încurajat războiul brutal al lui Haftar în încercarea sa de a lua Tripoli înapoi în 2019. Armata sa a fost învinsă în iunie 2020, în pofida ajutorului pe care îl primea de la grupul Wagner din Rusia și din toată Africa. Turcia a jucat un rol decisiv în forțarea lui Haftar să se retragă după ce și-a desfășurat sute de soldați și mii de mercenari sirieni și a folosit drone în sprijinul guvernului de la Tripoli. Înfrângerea lui Haftar a fost asigurată și omul „a căzut sub radarul” SUA.
Invazia rusă a Ucrainei de anul trecut a schimbat însă multe lucruri atât la nivel internațional, cât și regional, dând loc unor țări precum Libia să joace un rol. Libia este situată strategic în mijlocul Africii de Nord, este al treilea cel mai mare producător de petrol din Africa; și are o forță considerabilă de mercenari Wagner staționați în apropierea regiunii sale producătoare de petrol. În strategia energetică globală mai largă a Americii, Libia devine importantă pentru a susține un fel de stabilitate.
Aceasta explică, parțial, de ce directorul Burns și-a dat osteneala să vină personal în Libia pentru a-i întâlni pe liderii țării care se ceartă constant la Tripoli și Benghazi. Surse familiare cu detaliile vizitei au afirmat că el dorea ca Haftar să păzească câmpurile petroliere, să asigure fluxul de petrol și să permită Guvernului de Unitate Națională din Tripoli să opereze în estul Libiei, unde Haftar este puterea dominantă.
În strategia mai largă a SUA, Libia trebuie să rămână interzisă rușilor. Cu toate acestea, grupul rus Wagner este încă în Libia. Este puțin probabil să plece în curând, cu excepția cazului în care „operațiunea militară specială” ucraineană nu merge așa cum vrea Kremlinul să credem.
Vizita lui Burns a creat publicitate negativă pentru Dbeibeh, iar libienii au apelat la rețelele de socializare pentru a-și exprima resentimentele și furia.