Și a fost începutul unei frumoase prietenii …

Comitetul pentru servicii secrete Sejm (cameră a Parlamentului polonez) a anunțat, la 3 martie, că a luat cunoștință despre agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, iar situația i-a fost prezentată de către Agenția de Informații Externe (AW), Serviciul de Informații Militare (SWW) și Agenția de Securitate Internă (ABW).

Parlamentarii au fost informați de serviciile secrete că: „Rușii suferă pierderi foarte mari în timpul agresiunii, iar moralul soldaților lor este foarte scăzut. Ucraina se apără foarte puternic și provoacă pierderi foarte mari. Situația în Polonia este bună, iar granițele sunt constant monitorizate”.

De la acel moment, timp de o lună, agențiile de informații poloneze au avut treabă: jurnalistul spaniol, Pablo Gonzalez, a fost arestat la granița dintre Polonia și Ucraina, sub acuzația că lucra în secret pentru serviciul militar de informații al Rusiei, GRU, Agenția de Securitate Internă a reținut un cetățean polonez, care ar fi spionat pentru serviciul rus de informații externe (SVR) și 45 de diplomați ruși au fost expulzați din Polonia.

Cu siguranță, serviciile de informații poloneze au mai făcut câte ceva în luna martie. Au fost ocupate cu două vizite importante:

Premierul polonez Mateusz Morawiecki și liderul partidului de guvernământ Jaroslaw Kaczynski – împreună cu premierii ceh și sloven – s-au deplasat în Kievul asediat pentru a se întâlni cu președintele Volodymyr Zelensky și a reafirma sprijinul fără echivoc al Europei. Deși oficialii UE s-au distanțat ușor de inițiativă și au negat că cei trei lideri din Europa Centrală au un mandat din partea Uniunii, presa poloneză a numit vizita o demonstrație îndrăzneață și riscantă de sprijin pentru Ucraina.

Iar, la Varșovia, o altă vizită: William Burns, șeful CIA, serviciul „prieten” al intelligence-ului polonez.

„Prietenia” dintre CIA și serviciile de securitate poloneze, doi foști adversari ai Războiului Rece, este detaliată în documente recent traduse și publicate de către Centrul Wilson din Washington.

O cooperare generată de volatilitatea situației din URSS și ale cărei baze au fost puse de către premierul Poloniei, Tadeusz Mazowiecki, și William H. Webster, directorul Agenției Centrale de Informații. La începutul lui martie 1990, CIA a decis să deschidă un dialog cu serviciul de informații polonez, operațiune autorizată de Paul Redmond, director adjunct al Direcției Operațiuni, pentru URSS și Europa de Est.

Un ofițer american pe nume John Palevich a fost trimis la Lisabona. Portugalia a fost aleasă ca loc de contact, dat fiind că CIA era convinsă că țara reușește să păstreze secretul față de privirile indiscrete ale serviciilor de informații din statele membre ale Pactului de la Varșovia. Potrivit unui raport „top secret”, ofițerul de informații polonez cu care Palevich a luat legătura, Ryszard Tomaszewski, s-ar fi speriat de explicațiile oferite și anume că CIA dorește să coopereze cu serviciul de informații polonez pentru a „menține echilibrul în Europa, în contextul schimbărilor care au loc în țările din Pactul de la Varșovia și al viitoarei unificări germane”.

Tomaszewski a crezut că a fost o încercare neobișnuită de recrutare sau o provocare și a raportat la Varșovia, de unde, însă, s-a solicitat continuarea discuțiilor cu Palevich.

Așa cum precizează documentele poloneze, CIA a fost deosebit de dornică să conlucreze în combaterea terorismului internațional, a traficului de droguri și a comerțului ilegal cu arme.

Cooperarea s-a dovedit a fi foarte rentabilă: serviciile de informații poloneze au oferit un ajutor considerabil Statelor Unite, iar, la schimb, CIA a deschis o umbrelă de protecție asupra ofițerilor fostului serviciu de informații comunist. Drept urmare, nu numai că aceștia au continuat să activeze în noul Oficiu pentru Protecția Statului din Polonia, ci au ocupat și poziții înalte în organizație.

Noii aliați ai Americii au fost testați după ce Saddam Hussein a invadat Kuweitul. Șase agenți de informații americani, inclusiv șeful stației CIA din Kuweit, au rămas blocați la Bagdad. Statele Unite au apelat la Polonia, care avea companii și cetățeni care lucrau cu contract în Irak. Exfiltrarea agenților americani a fost realizată de către Gromek Czempinski, în cadrul operațiunii Friendly Saddam. „A devenit rapid un fel de legătură de sânge între cele două servicii” (Bill Norville, șeful stației CIA la Varșovia din acea vreme).

Despre operațiunea de la Bagdad și, în general, despre relația dintre serviciile americane și poloneze relatează jurnalistul american, John Pomfret, într-o carte apărută la finalul anului trecut. Polonia a sperat că operațiunea de salvare o va ajuta să acceadă în NATO și să-și consolideze distanțarea de Rusia, susține Pomfret. Dar calitatea de membru a fost oferită în 1997, după ce comandouri de la unitatea de operațiuni speciale din Polonia au ajutat la arestarea lui Slavko Dokmanovic, acuzat la Haga pentru masacrul din 1991 a 260 de croați, în fosta Iugoslavie distrusă de război. La două săptămâni după capturarea acestuia, Polonia, Cehia și Ungaria au fost invitate în alianța militară multinațională (deși intrarea lor a fost oficială în 1999).

În lunile de după atentatele din 11 septembrie, polonezii au fost de acord să permită Statelor Unite să rețină suspecți de terorism pe teritoriul lor. Primii deținuți au început să sosească în Polonia, în decembrie 2002, într-o locație care avea să devină cel mai important dintre site-urile „negre” ale CIA până în septembrie 2003, când a fost închis.

În 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dispus ca Polonia să plătească unor doi foști deținuți câte 100.000 de euro.

Oficiali de rang înalt ai Poloniei au recunoscut implicarea în acțiunile respective după mulți ani de la închiderea site-ului.

Serviciile de informații poloneze au continuat să susțină SUA, iar Polonia părea că se comportă ca „un al 51-lea stat”, consideră Pomfret citând un oficial CIA.

CIA a început să lucreze cu spioni polonezi de pe tot Globul, un beneficiu cheie pentru americani fiind accesul Poloniei în țări care erau inaccesibile Statelor Unite, cum erau Coreea de Nord, China, Cuba. La rândul lor, polonezii au avut încredere în CIA, ofițerii americani fiind tratați ca și cum ar fi toți membri ai aceluiași serviciu. Dar, susține jurnalistul, această încredere s-a dovedit deplasată și, de-a lungul timpului, relația s-a răcit, ea nemaiifind la fel de specială ca odinioară.

John Pomfret speră că relatarea lui va reprezenta un îndemn către SUA să-și trateze „partenerii mai mici cu mai multă grijă”.

La începutul acestui an, „partenerul mai mic” a avut ceva probleme, încă înainte ca invazia din Ucraina să pună serviciile poloneze de intelligence și mai mult la treabă.

Onet.pl, unul dintre cele mai mari portaluri web din Polonia, a fost cel dintâi care a relatat că baza de resurse a armatei poloneze – „de la șuruburi și notebook-uri, la rachete antitanc, software specializat și luptători F-16” – a fost divulgată pe internet la data de 9 ianuarie.

Potrivit unui specialist în securitate cibernetică, baza de date, care reflectă starea resurselor armatei pentru perioada iunie-septembrie 2021, fusese, deja, descărcată de utilizatori din mai multe țări, inclusiv Rusia și China. Scurgerea s-a produs, cel mai probabil, de la Cartierul General de Planificare Logistică al Inspectoratului de Sprijin al Forțelor Armate din Bydgoszcz. Echipamentul militar dezvăluit pe net îl include și pe cel achiziționat de armata poloneză din SUA, Germania și Israel.

Tot la începutul anului, scandalul generat de presupusa utilizare, în trecut, a programului de supraveghere Pegasus, de către partidul de guvernământ al Poloniei, împotriva unui parlamentar din Opoziție a ridicat întrebări cu privire la legitimitatea alegerilor parlamentare din 2019 din țară.

Citizen Lab a constatat că programul spyware Pegasus al Grupului NSO a fost folosit pentru a spiona trei critici ai guvernului polonez, printre care se află Krzysztof Brejza, un membru al Senatului polonez, al cărui telefon a fost spart de mai multe ori înainte de alegerile parlamentare din 2019. Mesajele text furate de pe telefonul lui Brejza au fost falsificate și difuzate de televiziunea controlată de stat, ca parte a unei aparente campanii de calomnie în perioada premergătoare alegerilor. Coaliția politică de stânga a lui Brejza, Platforma Civică, a pierdut, ulterior, alegerile parlamentare. Brejza a declarat pentru Associated Press, care a relatat pentru prima dată despre hackuri, că alegerile au fost incorecte, deoarece partidul de guvernământ ar fi avut acces la planurile campaniei sale.

Guvernul polonez (Biroul Central Anticorupție), care, potrivit presei poloneze a cumpărat Pegasus în 2017 cu bani din Fondul pentru Justiție, a negat că a folosit softul care oferă clienților săi guvernamentali acces aproape complet la un dispozitiv telefonic, inclusiv datele personale, fotografiile, mesajele și locația precisă.

Presa poloneză a continuat investigațiile și a arătat că, în 2017, Biroul Central Anticorupție a achiziționat programul Pegasus prin intermediul companiei Matic, înființată de persoane care lucrau în Republica Populară Polonă pentru miliție și Serviciul de Securitate, iar conexiunile, ar duce către Moscova și Agenția de Informații Externe, care exercită supraveghere informală asupra companiei.

După cum susținea, în 2019, Stanisław Żaryn,  purtător de cuvânt al ministrului-coordonator al serviciilor speciale din Polonia, agențiile de informații poloneze sunt ocupate să vâneze spioni. Fiind cea mai mare țară din Europa Centrală și de Est și cel mai important membru NATO de pe flancul estic al alianței, Polonia se află sub amenințarea constantă a spionajului din partea puterilor străine. De aceea contrainformațiile sunt cruciale pentru securitatea națională. Polonia a devenit un partener solid pentru aliați. Iar opinia publică nu află, aproape niciodată, despre succesele comunității poloneze de contrainformații, susține Stanisław Żaryn. Aproape niciodată.

La urechile aceleiași opinii publice nu ajung, aproape niciodată, nici „insuccesele” acestor servicii, inclusiv cele care țin de managementul intern. Aproape niciodată.

Pentru că, recent, presa poloneză a aflat despre acuzațiile la adresa fostului șef al Agenției de Informații Externe, din perioada 2015-2016, colonelul Grzegorz Małecki, care, după cum afirmă el însuși în rețelele de socializare, a fost implicat în reorganizarea sistemului de informații și securitate NATO. Acuzațiile aduse împotriva lui Grzegorz Małecki se referă la încălcarea de către un funcționar public a atribuțiilor sale sau neîndeplinirea obligațiilor de serviciu în scopul obținerii unui câștig financiar sau personal. Nu au fost menționate detalii, însă portalul TVP Info susține că ar fi vorba de administrarea Fondului Operațional al Agenției de Informații Externe.

De altfel, nu e prima dată când în mass-media au apărut comentarii despre escrocherii care implicau delapidarea de bani din fondul operațional al Agenției de Informații Externe.

Însă, pe lângă deturnarea banilor din fondul operațional de către angajați, „Gazeta Finansowa” a semnalat și o a doua problemă: comerțul cu vize la scară „aproape industrială”.

„Gazeta Finansowa” a publicat un material care arăta că într-unul dintre serviciile speciale poloneze de elită a existat fraudă și un comerț cu vize periculos pentru Polonia și alte țări UE.

Un audit în Agenție a descoperit nereguli dintre care cea mai gravă a fost problema comerțului cu vize. Potrivit „Gazeta Finansowa”, CIA ar fi semnalat că vizele poloneze au fost comercializate în Orientul Mijlociu cu participarea ofițerilor AW, iar americanii au fost revoltați că teroriștii se puteau infiltra în țările Uniunii Europene folosind documente poloneze. Ministerul polonez al Afacerilor Externe ar fi primit, la rândul său, o sesizare anonimă care dezvăluie „amploarea patologiei” în AW.

Ofițerii Agenției de Informații Externe – fapt contestat de serviciul secret, care a considerat că ceea ce s-a publicat în presă sunt jumătăți de adevăr și denaturări – „au fost implicați în practici tulburătoare” în Orientul Mijlociu, Ucraina, Belarus și „chiar Rusia”.

Răspunsurile Agenției au indicat, însă, că a existat problema utilizării frauduloase a banilor din fondul operațional.

După „Visa Gate” și  demisia colonelului Grzegorz Małecki, în fruntea Agenției urma să vină (2016) un „ofițer de legătură al CIA” și să atragă atenția asupra practicii comercializării vizelor de către ofițerii polonezi: locotenent-colonelul Piotr Krawczyk (actualul șef al AW).

Dar „Gazeta Finansowa” scrie că, odată ce Krawczyk a devenit șeful interimar și apoi șeful agenției, cazurile de „comerț cu vize, deturnare de fonduri sau scandalul cu dispariția banilor pe care informațiile germane i-au transmis polonezilor pentru a fi predați Opoziției din Belarus au început să fie băgate sub covor”.

Un șef de serviciu secret care nu este tocmai popular în rândul colegilor săi, unde Piotr Krawczyk și-a câștigat rapid porecla de … „cauciuc”.

Dar, conform devizei Agenției de Informații Externe, Piotr Krawczyk continuă să „servească Polonia în umbră”.

A cui umbră? A secretelor, fără îndoială.

‍