Războiul, jurnaliștii și tot felul de servicii secrete

Daria Aslamova, o ziaristă din Rusia a fost reținută în Kosovo pe motiv că ar fi spion GRU. Serviciul secret nr.1… Cu ea se afla și soțul, Robert Valdec, jurnalist croat de investigație, despre care unii au spus că ar fi angajat al serviciilor franceze de intelligence. Serviciul secret nr. 2… Robert Valdec a urmat cursurile International Security Academy Israel. Serviciul secret nr. 3…

„Daria” reprezintă, de mai multă vreme, un subiect pentru jurnalistul ucrainean Alexander Kovalenko, implicat activ în contracararea agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Sub pseudonimul „tipul mânios din Odesa”, Kovalenko este foarte activ pe internet. Se declară observator militar-politic al grupării „Rezistența Informațională”, a cărei sarcină este „de a primi, procesa și difuza informații operaționale privind invazia rusă a Ucrainei”.

„Rezistența Informațională” a fost creată în 2014, de către jurnalistul politic și militar ucrainean Dmitri Borisovici Tymchuk. Locotenent-colonel în rezervă al Forțelor Armate ale Ucrainei, Tymchuk s-a împușcat în 2019, din greșeală, în timp ce își curăța arma.

Serviciile secrete nr. 4,5,6…

Și un război tot mai dificil de înțeles.

La începutul lunii august, Ministerul de Interne din Kosovo declara că a reținut o jurnalistă din Rusia, suspectă a fi agent al GRU, cu precizarea că „mai multe țări” au dovedit că aceasta a fost angajată în spionaj pentru informațiile militare rusești. Se întâmpla într-o perioadă în care tensiunile dintre Kosovo și Serbia reizbucniseră, după ce autoritățile kosovare declaraseră că îi va obliga pe sârbii care locuiesc în nordul țării să utilizeze plăcuțe de înmatriculare pentru mașini, eliberate de instituțiile din Pristina.

Daria Aslamova, al cărui acces în republică a fost interzis pentru următorii 5 ani, a susținut că, împreună cu soțul ei, plănuia să viziteze două mănăstiri din Kosovo, atunci când au fost reținuți la granița provinciei sârbe și audiați, timp de câteva ore, de reprezentanții serviciilor speciale. Jurnalista a mai declarat presei sârbe și ruse că a fost forțată să mărturisească, în timpul interogatoriului din Metohija, că lucrează pentru serviciile secrete rusești. Și că ar fi trebuit să fie predată americanilor sau trimisă în Ucraina.

Cine este Daria Aslamova, jurnalista rusă a Komsomolskaya Pravda,  care a fost declarată de Kosovo persona non grata?

‍

O „femeie născută pentru război și sex. Este aproape imposibil să o prinzi acasă: azi se află în Abhazia, mâine, în Nagorno-Karabah. Ea este jurnalist militar. Ea este femeie.” Așa sună descrierea Dariei Aslamova făcută de site-ul peoples.ru.

Daria Mihailovna Aslamova. Jurnalistă, scriitoare, gazdă de emisiuni radio. De naționalitate incertă, ea se consideră rusoaică, o rusoaică decorată: are medalia „Pentru Meritul Patriei” gradul I și medalia „Pentru întoarcerea Crimeei.” Faima jurnalistei oscilează între calitățile corespondentului militar – prima femeie din Rusia corespondent militar - în „puncte fierbinți”, Abhazia, Nagorno-Karabah, Cambodgia, Osetia, Tadjikistan, Iugoslavia, Rwanda, Cecenia, Mali, și cele ale scriitoarei de romane de aventură, presărate cu „povești scandaloase”, care i-au adus apelativul de „russian Emmanuelle”.

„Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, am intervievat mulți politicieni. Când eram corespondent de război, am dedicat cinci cărți scandalurilor sexuale pe care le-am întâlnit. Cu toate acestea, după un timp m-am plictisit să scriu așa ceva și am trecut la geopolitică”, își rezumă Daria cariera.

În 2003, Daria Aslamova l-a intervievat pe Saddam Hussein. La începutul lui 2011, a fost arestată de patru ori în timpul unei călătorii „de afaceri” în Egipt. În vara lui 2012, în regiunile Turciei învecinate cu Siria, a intervievat mai mulți lideri ai revoltei împotriva președintelui sirian Assad. În același an, Daria Aslamova, a discutat cu jurnaliştii şi politicienii germani la Berlin „pentru a vedea dacă ruşii şi germanii ar putea crea vreodată o civilizaţie eurasiatică comună”. Pe Assad l-a intervievat în 2016 și tot atunci ea a început să difuzeze, la radioul „Komsomolskaya Pravda”, programul „Hot Spots cu Daria Aslamova”. În septembrie 2017, Republica Moldova refuza să o lase să intre în țară, în pofida faptului că a prezentat o invitație personală de la Igor Dodon.

În 2021, Daria s-a aflat în Donețk în prima linie, după ce, mai înainte, în 2014, a lansat documentarul „Donbass vrea să plece acasă: în Rusia!”. Iar, în aprilie 2022, corespondetul de război, Daria Aslamova, intervieva persoane în Mariupol, presa rusă semnalând că Daria Aslamova și fotograful Anatoliy Zhdanov „aproape au murit la Donețk, după ce au fost sub focul puternic al forțelor armate ucrainene în zona Hladkovka”.

Daria este căsătorită cu jurnalistul croat de investigație, Robert Valdec, cel care o însoțea când a fost arestată în Kosovo. Robert Valdec, fost jurnalist la Večernji și Jutarnji și realizator al emisiunii „Investigații” de la Nova TV, este, în prezent, după cum însuși afirmă, eliminat din spațiul media croat.

Despre Valdec, al căruia profil de linkedIn conține precizarea „security and media specialist”, se mai știe că, în martie 2003, a fost expulzat din Irak după un interviu în direct pentru CNN. Tot el este autorul filmului documentar „Bagdad în 21 de zile” în memoria colegilor, jurnaliştilor de război ucişi şi răniţi în războiul din Irak. După Irak, a devenit jurnalist freelancer și, de atunci, „lucrează oriunde vrea, cu cine vrea”. A lucrat pentru CNN în Croația. A lucrat la Washington cu Departamentul de Stat, la New York cu Daily News, la San Francisco cu Mother Jones. Apoi și-a înființat compania Deadline Productions, de media și relații publice, și a creat site-ul normabel.com, ulterior slobodno.com.

Unii au spus că Valdec este angajat al intelligenceului francez, alții că este agent rus în Croația, „un element provocator al proiectelor de propagandă în toată Europa” ori un scut al Mossad-ului.

Robert Valdec scrie pe site-ul ISA Israel (International Security Academy) cum „experiența” din timpul programului academiei israeliene, de formare ca reporter, l-a schimbat și i-a arătat „că doar cerul este o limită”. „Am fost reporter de război și înainte (ex-Iugoslavia, Orientul Mijlociu, Afganistan/Pakistan, Irak...), dar după pregătirea ISA am început să lucrez mai intens și în mai multe zone periculoase (doar anul trecut de două ori Siria, de trei ori Irak)”.

După ce a fost pregătit de Academia Israeliană de Securitate, Robert Valdec a devenit instructor principal la cursurile pentru reporterii din zonele cu risc crescut.

De ce este Valdec un jurnalist căzut în disgrație? O explicație ar fi că, „a stârnit cuibul de viespi”, după cum el însuși afirmă, printre altele sugerând, în materialele sale, o posibilă legătură între cutremurele din regiunea croată Banovina și forajul în zone sensibile, în scopul exploatării petrolului și gazelor.

De anul trecut, pe site-ul slobodno.com, nu s-a mai publicat nimic, deși, într-un editorial din luna august 2021,  Robert Valdec anunța o revenire și o revigorare  a portalului.

Recent, undeva pe la mijlocul lunii septembrie, presa croată a relatat că  5 atacatori necunoscuți au sunat la ușa casei lui Robert Valdec de lângă Zagreb. Valdec a fost bătut, iar Daria Aslamova consideră că este vorba de un avertisment pentru amândoi.

Cuplul Robert Valdec, „agent rus în Croația” - Daria Aslamova, „un spion recunoscut oficial în mai multe țări”, este, de mai multă vreme, în atenția altui jurnalist: Alexander Kovalenko

‍

Alexandr Ivanovici Kovalenko, un popular blogger politic din Ucraina și observator militar-politic al grupării „Rezistență Informațională”, expert principal al Centrului ucrainean pentru Studii de Securitate, care abordează aspecte politice și economice, scrie despre problemele nesfârșite ale Rusiei și războiul din Ucraina, despre politica internațională, discută despre situația din Crimeea și din Donbass. Și cam atât despre Kovalenko. Pe cât de pitoresc este portretul Dariei Aslamova pe internet, pe atât de, aproape incolor este cel al lui „zloj odessit”, în pofida cantității considerabile de materiale publicate. Nimeni nu-l critică, nimeni nu-l laudă.

Cu numele real ori cu pseudonimul „zloj odessit”, jurnalistul ucrainean este extrem de activ pe Twitter, Facebook, YouTube, Instagram, Telegram. Scrie în presa ucraineană  și pe platforma americană online, Medium. Și are și un blog –zloy-odessit. LiveJournal – care este, însă, în prezent nefuncțional.

În luna martie, Alexander Kovalenko, „specialist în operațiuni militare și informaționale”,  a oferit un interviu Serviciului de Informații ucrainean, în care a vorbit despre „de ce lumea a încetat să aibă încredere în Kremlin și despre cum Ucraina ar putea funcționa și mai bine”:

„Poate că nu avem întotdeauna suficientă gândire critică la diferite niveluri ale guvernului și societății noastre (…). În general, mașina noastră de informare este aproape de maximul eficienței sale. Sunt sigur că acum nu suntem inferiori agresorului și, uneori, chiar îl depășim”.

Pentru Alexandr Kovalenko, Daria Aslamova nu este „doar jurnalist pentru Komsomolskaya Pravda, publicație supravegheată de Ministerul Apărării”, nu este „o banală carne jurnalistică pentru sacrificare”. Această „doamnă”, ale cărei  „ călătorii de afaceri” sunt „pe termen scurt și direcționate”, se află „pe listele negre ale Ucrainei, Turciei și ale altor țări ca spion, de fapt, un agent dezvăluit al serviciilor de informații militare ale Federației Ruse”. Potrivit jurnalistului ucrainean, Daria Aslamova a încercat, în 2017, să călătorească cu pașaport croat prin București până în Moldova, cu destinația finală, Chișinău. Împreună cu soțul ei, Robert Valdec, „un agent rus în Croația”, „a reușit să se remarce în destabilizarea Spaniei, în criza din Catalonia, în Suedia, ca susținători ai protestatarilor împotriva migranților, în Germania, susținători fermi ai partidului Alternativa pentru Germania AfD”.

În 2020, în Nagorno-Karabah, Daria Aslamova îi pare ca fiind nepotrivită pentru rolul de corespondent de război: „într-o haină model, cu o geantă de mână și în pantofi cu toc înalt”. Pentru Aslamova, „Karabakh este doar trambulina inițială pentru trimiterea în ceva complet diferit … unde modelul ei de haină, geanta de mână și tocurile înalte ar arăta mult mai potrivit”. Este ceea ce scria Alexandr Kovalenko și, aproximativ aceeași descriere făcută Dariei Aslamova, este reluată în 2021.

Două precizări conține profilul de Twitter al lui Alexander Kovalenko: „spun ceea ce cred despre tot ce văd, aud și știu” și „observator militar-politic al grupului Rezistența informațională”, un grup constituit după anexarea Crimeei de către Rusia și declanșarea conflictului din Donbas. Coordonator al grupului: Dmitri Borisovici Tymchuk, un jurnalist politic și militar ucrainean, locotenent-colonel în rezervă al Forțelor Armate ale Ucrainei, șeful organizației publice „Centrul de Cercetare Militaro-Politică”.

Tymchuk și grupul „Rezistența Informațională” au devenit cunoscuți datorită acoperirii informaționale operaționale a evenimentelor din Crimeea, conflictului armat din estul Ucrainei și remarcilor critice despre Rusia și președintele Putin. Ca urmare a recenziilor periodice ale situației din peninsula Crimeea și, mai târziu în Donbass, Tymchuk a devenit unul dintre cei mai populari activiști pe internet din Ucraina.

Pe site-ul Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (GUR), la rubrica „mass media despre noi”, se găsește un material, datat septembrie 2016, sub semnătura grupului „Rezistența informațională”: „Informațiile militare din Ucraina. Lecții din confruntarea hibridă”.

„Activitatea serviciilor speciale a fost întotdeauna ascunsă de privirile indiscrete și departe de publicitate, dar în contextul agresiunii prelungite a Rusiei împotriva Ucrainei, putem trage principalele concluzii despre succesele și eșecurile forțelor de securitate ucrainene, în special, ofiţerilor de informaţii militare…

(…) Autoritățile rusești ar trebui să înțeleagă, în continuare, că un război hibrid nu este doar în avantajul lor, ci reprezintă și acea vulnerabilitate, care, în final, va duce nu numai la înfrângerea Rusiei, ci și la prăbușirea cleptocrației autoritare monocentrice a Kremlinului”.

Grupul „Rezistența Informațională” are o prezentare pe Facebook, făcută pe contul lui Dmitri Tymchuk:

„… o inițiativă neguvernamentală a cărei sarcină este de a primi, procesa (verifica) și difuza informații operaționale privind invazia rusă a Ucrainei. Scopul principal este de a contracara minciunile propagandei ruse cu fapte și de a crea o imagine reală a evenimentelor din spațiul informațional. Funcționează din 2 martie 2014… Membri: ofițeri în rezervă și ofițeri care servesc în diferite departamente (atât în structurile de comandă, cât și în unitățile militare). La fel și patrioți din rândul populației civile. Coordonatori: Dmitry Tymchuk,Yuri Karin, Alexander "Khol" - ofițer în rezervă, manager (nu putem dezvălui numele său real momentan).

Lista celorlalți participanți nu este furnizată și nu va fi furnizată niciodată.

Algoritmul de obținere și prelucrare a informațiilor este următorul: informațiile primite sunt verificate din cel puțin 2 surse care nu au legătură, norma fiind 3 surse. Dacă informațiile sunt extrem de rezonante, apelăm la martorii oculari și la participanții la evenimente. În spatele fiecărui mesaj se află munca multor oameni. Din 03.05.2014, un grup de emisari ai Rezistenței informaționale lucrează în Crimeea, monitorizând situația la fața locului.”

Să fie Alexander "Khol", Alexander Kovalenko?

Deocamdată încă există prezentarea grupului și încă există contul de Facebook, în condițiile în care, în 2019, Dmitri Tymchuk a fost găsit mort, acasă, cu o rană de glonț la cap. Se presupune că incidentul a avut loc în timp ce curăța pistolul, iar ancheta oficială a considerat sinuciderea drept versiunea principală a morții.

Un detaliu: se pare că Dmitri Tymchuk, la momentul morții sale, figura în stenogramele Radei Supreme ca fiind prezent la o reuniune a parlamentarilor.

Tymchuk, deputat, din partea „Frontului Popular”, și membru al comisiei parlamentare pentru securitate și apărare națională, a fost unul dintre criticii noului președinte Volodymyr Zelensky, în special, cu referire la declarațiile acestuia privind derularea unui război informațional pentru încetarea focului în Donbass.

„Războiul informațional în sine nu este deloc un fenomen autosuficient. Este o componentă a unor acțiuni complexe. Nu este în totalitate clar cum este posibil să forțezi trupele de ocupație să-și părăsească teritoriul prin intermediul mass-media, mai ales că ei controlează întregul spațiu informațional din teritoriul ocupat. Cum să-și transmită mesajele către publicul țintă?”, scria Dmitry Tymchuk pe Facebook.

În mass-media rusă a existat ideea, cel puțin până la aparițiile sale televizate, că Tymchuk este un personaj „virtual imaginar”, care este folosit în „războiul cibernetic”, fiind considerat un proiect al Centrului cibernetic al NATO din Tallinn. Personajul Tymchuk ar putea face parte dintr-o operațiune mai mare a NATO de infiltrare și manipulare a rețelelor sociale online. Personalitatea lui Tymchuk ridică multe întrebări: conduce oficial „un anume Institut de Cercetare Militaro-Politică”, care nu are site propriu, numărul materialelor publicate este prea mare pentru o persoană, iar orice eveniment semnificativ care a avut loc în Crimeea sau în Ucraina apare cu siguranță pe pagina lui Tymchuk. S-a concluzionat că Tymchuk ar fi un personaj în spatele căruia stă un întreg grup din serviciul cibernetic al SBU, serviciul de securitate al Ucrainei.

Pe de altă parte, site-ul ucrainean my.ua îi face lui Dmitri Tymchuk următoarea descriere: „expert militar și lider de opinie, suspectat că a răspândit dezinformarea”.

Aslamova, Valdec, Kovalenko, Tymchuk și războaiele lor

‍

Aslamova: „Oamenii mă întreabă adesea: de ce călătorești în Donbass din Rusia? Pentru că acesta este Rusia. Acesta este Ținutul nostru Mic, unde sunt concentrate toate problemele Țării Mari. Pentru mine, patria mea a fost pur și simplu ruptă în mai multe state. Problemele Rusiei se vor rezolva aici, nu la Moscova. Centrul de desfășurare a evenimentelor și punctul de soluționare a problemelor rusești este Donbass, inima Rusiei”.

Valdec: „În cariera mea profesională de aproape 30 de ani, am avut ocazia să cunosc personal înalți oficiali guvernamentali, miniștri, generali, șefi ai serviciilor secrete. Mulți dintre ei erau cu adevărat oameni care impuneau respect prin profesionalism, autoritate, patriotism. Dar am avut și ocazia să-i cunosc pe mulți dintre ei pur și simplu proști, incompetenți, unii ticăloși de calibru, alții carierişti perfizi care au urcat în linişte pe scarile ierarhice ale partidului şi statului şi au ajuns aproape în vârf. De aceea nu sunt surprins de declarațiile deosebit de plictisitoare ale guvernului, mincinoși, mânjind ochii publicului. Și aici este atât de evidentă simbioza acestor „elite politice” și mass-media.”

Kovalenko: „Din 2014, Rusia dezvoltă puternic linia destabilizarii interetnice în Ucraina prin rețeaua activelor sale umane care operează în țară. În proiectul mai larg de destabilizare generală, semănarea haosului pe temeiuri lingvistice, religioase și, cel mai important, naționale a fost văzută de ocupanții ruși drept cel mai promițător efort. Când Rusia a lansat o invazie pe scară largă a Ucrainei pe 24 februarie, factorul etnic aproape că nu a fost implicat, deoarece Moscova spera să ocupe rapid țara fără a utiliza serviciile grupurilor etnice de influență create de-a lungul anilor. Dar acum, că blitzkrieg-ul a eșuat, Moscova revine la vechiul său scenariu de subminare a integrității Ucrainei din interior. Suferind înfrângere și umilire în prima linie, rușii vor recurge clar la scenariul destabilizarii Ucrainei din interior, pe motive interetnice”.

Tymchuk: „ În cele din urmă, Alianța Nord-Atlantică și-a revenit pe deplin și a început să răspundă amenințării militare din partea Rusiei la nivel conceptual, și nu doar la nivel reflex. Secretarul general al NATO, Stoltenberg, a declarat că experții militari NATO au decis o nouă strategie militară pentru Alianță, care va permite „pregătirea completă pentru apărare și garantarea stabilității”. Motivul oficial este amenințarea din partea Federației Ruse și „alte provocări”. (…) Dar Putin și-a găsit drumul. După mulți ani de eforturi titanice și de jefuire a poporului său și a țării sale în favoarea puterii de prostie a Forțelor Armate, el a primit mult doritul „război rece” ca factor de consolidare a efectivelor de hamsteri ruși împotriva „blocului NATO agresiv”. Micul (în toate sensurile) Fuhrer rus a câștigat în această etapă. Cel puțin așa crede el”.

‍