Profesorul Zegart, spionii și minciunile
Amy Zegart speră să schimbe lumea.
Lumea acelora care nu înțeleg spionajul.
În „Spioni, minciuni și algoritmi”, Zegart separă realitatea de ficțiunea despre spionaj și oferă o relatare a trecutului, prezentului și viitorului spionajului american, în timp ce acesta se confruntă cu o revoluție a tehnologiei digitale.
Zegart explorează istoria spionajului Statelor Unite, de la spionii din Războiul lui George Washington până la sateliții spion de astăzi. Oferă o privire de ansamblu asupra elementelor de bază ale intelligence și a vieții în interiorul agențiilor de informații ale Americii.
Explică erorile cognitive ale analiștilor și explorează problemele complicate ale trădătorilor, acțiunilor ascunse și supravegherii Congresului.
Zegart oferă, de asemenea, o descriere a modului în care tehnologia dă puteri noi și oportunități adversarilor și creează noi jucători semnificativi în spionaj, inclusiv cetățeni care își folosesc computerele de acasă și tehnologia sofisticată disponibilă printr-un clic.
Discută despre importanța actorilor nestatali, inclusiv a giganților tehnologici precum Google și chiar a persoanelor private care urmăresc activități nucleare ilicite.
Folosește o mulțime de exemple din analele spionajului, de la eșecul Washingtonului de a anticipa intrarea Chinei în Războiul Coreean până la căutarea cu succes a lui Osama bin Laden.
Cu titluri de capitole precum „Intelligence Basics”, profesorul Zegart a scris „Spies, Lies, and Algorithms” cu gândul la studenții ei de la Stanford. Ea crede că sunt oferite mai multe cursuri universitare despre istoria rock and roll-ului decât cele care acoperă domeniul intelligence.
De altfel, Zegart dezvăluie că inspirația pentru carte a venit de la unul dintre cursurile ei. Studenții păreau îngrozitor de prost informați despre modul în care funcționează comunitatea de informații, iar puținele lucruri știute proveneau din filmele cu Jason Bourne și de la televiziune, ceea ce Amy Zegart numește „spytainment”.
Dar „Spioni, minciuni și algoritmi” cere tuturor să contemple impactul realităților secolului XXI. Ceea ce a fost un monopol guvernamental asupra colectării și analizei de informații a dispărut.
„Unele dintre cele mai importante decizii care afectează securitatea națională americană sunt luate de directori de la Google, Microsoft, Twitter, Facebook și Apple”, scrie Zegart. Informațiile cu sursă deschisă au devenit terenul organizațiilor private și al cercetătorilor independenți capabili să descopere mișcările de trupe adverse și site-urile de rachete la viteze egale cu agențiile de informații.
Diferența majoră: descoperirile lor sunt postate pe World Wide Web, nu sunt închise într-o enclavă secretă. Și asta ridică întrebări dificile.