Povestea secretă a celor cinci ochi

În aceeași zi de primăvară din 1946, în care Winston Churchill a ținut un discurs în care a inventat expresiile „relație specială” și „cortina de fier”, a avut loc un alt eveniment istoric care va ajuta la modelarea următorilor 75 de ani: a fost semnat un pact secret între Marea Britanie și SUA, un acord oficial de împărtășire a informațiilor pentru a combate amenințarea sovietică.

Pe măsură ce Canada, Australia și Noua Zeelandă s-au alăturat și ele, acel acord va deveni cunoscut sub numele de Five Eyes. Abia în 2010 alianța a fost făcută publică.

Richard Kerbaj, fost corespondent pentru Sunday Times și realizator de documentare, i-a convins pe mulți dintre cei implicați în Five Eyes să vorbească și a cercetat arhivele naționale ale tuturor celor cinci națiuni pentru a dezvălui, parțial, istoria alianței.

Producătorul/regizorul câștigător al premiului BAFTA și expert în securitate națională, Richard Kerbaj, a făcut imposibilul în cartea sa Istoria secretă a Five Eyes: povestea nespusă a rețelei internaționale de spionaj.

Povestea lui Kerbaj dezvăluie o alianță afectată de neîncredere, greșeli și judecăți greșite, una care, uneori, nu numai că a eșuat în demersul de menținere a națiunilor în siguranță, dar a contribuit și la insecuritatea globală.

Până la sfârșitul Războiului Rece, cele cinci națiuni au fost unite în încercările lor de a învinge Uniunea Sovietică. O parte din asta a implicat eliminarea spionilor sovietici, o misiune pe care cei „cinci ochi” au fost bucuroși să o dezvăluie.

Dar în ultimii 70 de ani, agențiile de informații au fost responsabile pentru o serie de mișcări agresive care au destabilizat Orientul Mijlociu, contribuind la multe dintre problemele geopolitice care există și astăzi. De asemenea, acele agenții de informații au fost responsabile și pentru unele dintre cele mai flagrante abuzuri la adresa drepturilor omului comise de puterile occidentale.

Kerbaj spune o poveste a eșecului, a absenței avertismentelor care ar fi putut preveni atrocitățile, a folosirii greșite a informațiilor pentru a începe un război și a folosirii puterii aproape nelimitate pentru a-și teroriza propriii cetățeni.

Cu toate acestea, Kerbaj, după 15 capitole care descriu dezastrele și dezvăluie scandalurile, prin intermediul unor foști șefi de spionaj și prim-miniștri, explică de ce contează Five Eyes.

The Guardian: După mai mult de 300 de pagini de scandal, Kerbaj conchide blând: „Alianța rămâne vitală în încercarea de a prevedea și de a combate amenințările viitoare”. Este un sfârșit bizar pentru o carte, uneori, genială.

The Cipher Brief: Lăsând deoparte povestea despre cei „cinci ochi”, Kerbaj ne oferă, de asemenea, o perspectivă excepțională asupra relației intime, distractive, dar critice, dintre cei care furnizează intelligence și cei care o consumă. Este important să rețineți în timp ce citiți că cei cinci ochi sunt executanți ai politicii, nu creatorii politicii. Lucrurile nu sunt întotdeauna roz și Kerbaj nu se sfiește să aducă o lumină puternică asupra strategiei greșite a Five Eyes sau a deciziilor operaționale inexplicabil de proaste.

‍

‍

‍