Poate suntem doar doi oameni. Dar așa se schimbă lucrurile

În noiembrie 1960, Greville Wynne, un om de afaceri britanic în vârstă de 41 de ani, era recrutat pentru a deveni agent MI6, chiar dacă nu avea experiență în activitatea de informații.

Consultant de vânzări industriale, care călătorea, în mod regulat, prin Europa de Est și Uniunea Sovietică, reprezentând companii britanice de electricitate și oțel, lui Wynne i s-a spus că ar fi util dacă, la următoarea sa călătorie, ar putea aranja o întâlnire la Moscova cu un comitet de stat dedicat dezvoltării științifice și tehnologice și dacă ar raporta despre conversațiile sale.

Și așa a ajuns să intre în relații cu Oleg Penkovsky, un locotenent colonel al GRU, agenția de informații externe a Uniunii Sovietice, dornic să divulge informații militare la nivel înalt puterilor occidentale.

Povestea, reală, a servit drept inspirație pentru Curierul, un film cu Benedict Cumberbatch în rolul lui Wynne și actorul georgian Merab Ninidze în rolul lui Penkovsky.

Scenaristul filmului, Tom O'Connor, a găsit povestea lui Wynne interesantă și pe Wynne însuși demn de un personaj de film, însă, pe măsură ce a făcut cercetări, a descoperit că Wynne este și un mare „povestitor”. La sfârșitul anilor 1960, după ce a fost închis pentru spionaj și nu a mai putut ajuta MI6 și nici CIA, spionul amator a scris două cărți - The Man From Moscow: The Story of Wynne and Penkovsky și The Man From Odessa - care erau plini de ... „povești”.

O'Connor a precizat că The Courier nu este un film documentar, chiar dacă s-a străduit să rămână cât mai aproape de faptele reale, bazându-se pe lucrări precum cea a lui Jerrold L. Shecter și Peter S. Deriabin,  Spionul care a salvat lumea: cum un colonel sovietic a schimbat cursul Războiului Rece, și mai puțin pe „invențiile” lui Wynne.

Însă, chiar dacă Wynne nu a fost tocmai un narator de încredere, când e vorba de prestația lui de spion, materialele pe care le-a furnizat MI6 și CIA din spatele Cortinei de Fier au fost cât se poate de reale.

Penkovsky i-a furnizat lui Wynne, printre altele, patru fotocopii ale planurilor pentru șantierele de construcție ale instalațiilor de lansare de rachete din Cuba. Acest lucru le-a oferit oficialilor americani o imagine mai clară a ceea ce făceau sovieticii în regiune și ale capacităților balistice.

Tradiția Agenției Centrale de Informații îl prezintă pe colonelul Oleg Penkovsky drept „spionul care a salvat lumea” în timpul crizei rachetelor de la Berlin și din Cuba. Alții consideră că, de fapt, contribuția sa la informațiile și elaborarea politicilor americane este exagerată, distorsionată și, în mai multe cazuri, falsificată. Potrivit consilierilor lui John F. Kennedy, nu ar fi adevărat că Penkovsky ar fi furnizat informații critice care i-au dat timp președintelui să conceapă o soluție diplomatică la criza cubaneză. Unele rachete sovietice erau pregătite pentru luptă cu două zile înainte ca serviciile de informații americane să descopere primul loc de lansare. Benjamin B. Fischer, fost istoric șef al Agenției Centrale de Informații CIA susține că sovieticii l-au controlat și manipulat pe Oleg Penkovsky fără știrea lui. Chiar și după arestarea sa, este posibil ca Penkovsky să fi încercat să instige un război nuclear, păcălind KGB-ul să trimită o alertă falsă a unui atac surpriză sovietic iminent asupra Statelor Unite.

Avem, însă, o certitudine: la un moment dat, în criza rachetelor, cineva – unul sau doi sau mai mulți - a făcut ca planeta să rămână întreagă.

Și cineva, pe undeva, chiar o fi rostit replica din film: „poate suntem doar doi oameni. Dar așa se schimbă lucrurile”.

Iar, dacă avem noroc, altcineva, altundeva, într-o lume nu cu mult mai sigură decât în 1960, va mai rosti aceleași cuvinte și sisteme și idei ce par de neclintit își vor găsi locul în istorie, în liniște, fără să lase în urmă dezastre.

‍