Noua armă a spionajului modern: Intell Deterrence

Conform teoriei tradiționale, descurajarea (deterrence) înseamnă, în linii generale, să convingi un adversar să nu inițieze o acțiune specifică, deoarece beneficiile în urma acesteia nu justifică riscurile la care se expune și nici costurile.

În timpul Războiului Rece, descurajarea nucleară a funcționat: descurajarea adversarului prin pedeapsă (posibilitatea exercitării atacurilor de represalii) și descurajarea prin negare (negându-i adversarului capacitatea unui prim atac).

În 2018, Strategia de Securitate Cibernetică a SUA a introdus conceptul de defend forward (acțiune care precede perturbarea ori oprirea unei activități cibernetice dăunătoare) și a autorizat operațiunile cibernetice ofensive. Strategia își propune să expună slăbiciunile adversarilor, să le cunoască intențiile și capacitățile și să contracareze atacurile aproape de inițierea lor. Acțiunea ofensivă ar descuraja agresiunea viitoare, semnalând hotărârea de a trece la acțiuni de represalii.

Preluarea conceptului de descurajare în cazul unui conflict cibernetic, un conflict cu statut juridic neclar, în noua realitate a unei rețele globale de computere interconectate, are, însă, unele probleme. Una ar fi aceea de atribuire: e complicat de identificat autorul unui atac cibernetic și, ca urmare, nu îl poți pedepsi și nici descuraja. Atacurile cibernetice de represalii pot provoca, de asemenea, daune colaterale, pot atrage terțe părți și pot conduce la escaladarea conflictului. Implicarea actorilor nestatali în atacurile cibernetice complică strategia de descurajare cibernetică, iar, spre deosebire de un atac cu represalii nucleare, este dificil să realizezi un atac cibernetic atât de distrugător încât potențialul atacator să nu mai aibă niciun fel de posibilitate de ripostă.

În contextul războiului din Ucraina, devine vizibilă o altfel de descurajare: aceea care provine din zona serviciilor de informații.

Politica Administrației Biden de „downgrade and share”, valul fără precedent de expulzări diplomatice și „listele” publicate de către serviciile secrete ucrainene ar putea fi considerate elemente ale ceea ce, de acum înainte, probabil vom mai întâlni: intel deterrence, descurajarea intelligence.

În ultima zi din martie și la 36 de zile de când Vladimir Putin a lansat atacul asupra Ucrainei, sir Jeremy Fleming, directorul GCHQ, susținea că, în contextul schimbărilor „istorice” economice, societale și geo-politice, al unei perioade de „răsturnări generaționale”, o nouă arhitectură de securitate globală ... deja se întâmplă.

Războiul din Ucraina are o caracteristică remarcabilă: o cantitate mare de informații care au fost desecretizate rapid pentru a permite acțiunea înaintea acțiunilor lui Putin.

De când Rusia și-a invadat vecinul la sfârșitul lunii februarie, scrie Bloomberg, agențiile de informații din SUA și Marea Britanie au fost neobișnuit de dispuse să facă publice evaluările lor secrete de informații despre ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă și în interiorul Kremlinului. Campania de informații „foarte” publică „reflectă faptul că acum trăim într-o epocă diferită, politic și internațional. Și acesta este un alt fel de război.” (Mark Galeotti, University College London)

Fluxul de informații desecretizate – care include briefing-uri regulate pentru jurnaliști din Washington și Londra și actualizări zilnice pe Twitter de la Ministerul britanic al Apărării - intenționează să-l determine pe Putin să știe că este urmărit și să-l facă să pună la îndoială ce i se spune. De asemenea, este conceput pentru a încuraja armata rusă să-i relateze lui Putin adevărul și pentru a transmite publicului rus că au fost mințiți în legătură cu războiul.

Mișcarea este menită, astfel, să descurajeze unele dintre planurile lui Putin, precum și să informeze lumea despre ceea ce se întâmplă pe teren. Experții cred că tehnica poate reprezenta „un nou front” în războiul informațional și o schimbare în politica de informații.

De pildă, consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan, a prezentat jurnaliștilor de la Casa Albă informații declasificate, afirmând că retragerea Rusiei din zonele din jurul Kievului nu a fost o retragere, ci o redistribuire strategică ce semnala un atac semnificativ asupra estului și sudului Ucrainei. Ideea a fost să prevină și să perturbe tactica Kremlinului, să-i complice campania militară, să submineze propaganda Moscovei.

„Este cea mai uimitoare manifestare a intelligence ca instrument al puterii de stat pe care am văzut-o sau despre care am auzit de la criza rachetelor din Cuba (...) Cu siguranță a tocit și a dezamorsat armamentul de dezinformare al Kremlinului” (Tim Weiner, reporter de investigații deținător al premiului Pulitzer pentru articolele sale privind cheltuielile bugetului secret de la Pentagon și CIA).

Evaluările de informații publice, avertismentele că Rusia s-ar putea pregăti să folosească arme nucleare ori arme chimice, decizia oficialilor administrației Biden de a împărtăși informațiile, în mod vizibil, cu aliații, fac parte dintr-o strategie transatlantică.

Schimbul de informații dintre servicii nu este nou, aducerea lui în prim plan, comunicarea publică a evaluărilor de intelligence și atragerea atenției asupra acestui gest, da.

Unii au ținut pasul cu el, alții nu.

În pofida „înștiințărilor” cu privire la iminența conflictului, șeful serviciului de informații externe al Germaniei se afla la Kiev când Rusia a invadat, iar serviciile de informații franceze au prognozat că nu va fi niciun război. La doar șase luni de la numirea în funcție, Eric Vidaud, șeful serviciului de informații militare a plecat din fruntea serviciilor franceze pe fondul unei anchete despre motivul pentru care Franța a fost luată prin surprindere de război. Oficialii militari și mass-media franceză afirmă că briefingurile lui Vidaud au fost „insuficiente” și că i-a lipsit „stăpânirea subiectelor”.

Wall Street Journal a publicat un material care examinează recenta politică a Administrației Biden de „downgrade and share” a rapoartelor de informații: reducerea gradului de clasificare a unei informații și distribuirea, împărtășirea ei.

Politica, aprobată în toamna anului trecut, când acumularea masivă de trupe a Rusiei la granița cu Ucraina a început să trezească îngrijorări serioase în comunitatea de informații, a fost elaborată de consilierul pentru securitate națională al Casei Albe, Jake Sullivan, și de atunci a inclus divulgarea de informații despre planurile și intențiile Rusiei pentru invadarea Ucrainei. Wall Street Journal îl citează pe fostul consilier al Agenției Naționale de Securitate, Glenn Gerstell: „conflictele viitoare vor fi modelate, instigate și descurajate prin divulgarea de informații în prealabil”.

Coordonate de Consiliul Național de Securitate al Casei Albe, dezvăluirile de informații fără precedent au fost atât de frecvente și într-un volum atât de mare încât a fost necesar ca agențiile de informații să aloce mai mulți membri ai personalului care să lucreze la procesul de declasificare, „periind” informațiile astfel încât să nu trădeze surse și metode.

Deși „downgrade and share” poate marca o nouă eră în intelligence, oficialii serviciilor de informații au unele rezerve considerând că există riscuri „semnificative”. Rezultatele ar putea fi slabe, în timp ce sursele ar putea fi expuse și modul în care s-au colectat acele informații dezvăluit.

Alții consideră că „încercarea de a intra în capul lui Putin” este un exercițiu lipsit de sens.

Cel mai mare succes al ofensivei informaționale americane ar fi fost amânarea invaziei în sine cu săptămâni sau luni. Dar, înainte de invazie, SUA au afirmat că Rusia intenționează să organizeze un atac sub steag fals împotriva membrilor populației de limbă rusă a Ucrainei, ca o justificare pentru război și că planurile includ difuzarea unui videoclip fals cu cadavre. Difuzarea videoclipului nu s-a materializat niciodată, iar Rusia a susținut, în mod constant, că invadează pentru a-i proteja pe etnicii ruși de „naziștii” din Ucraina.

Noua politică de informații vrea să îl prindă pe Putin pe picior greșit și, într-o ruptură cu trecutul, SUA utilizează informații pentru un efect de descurajare chiar și atunci când informațiile sunt  „de încredere scăzută”.

„Nu trebuie să fie informații solide”. S-a spus că sunt indicii care sugerează că Rusia s-ar putea pregăti să folosească agenți chimici în Ucraina. Dar trei oficiali americani au declarat, apoi, pentru NBC News că nu există nicio dovadă că Rusia a adus arme chimice în apropierea Ucrainei și că au fost lansate informațiile pentru a descuraja Rusia să folosească munițiile interzise. Este doar unul dintre exemple.

Dar, dacă este să-l credem pe Brett Holmgren, secretar de stat adjunct pentru informații și cercetare la Departamentul de Stat al SUA, într-o schimbare de paradigmă, declasificarea parțială a informațiilor este un „proces stabilit” și „oamenii din intelligence” sunt, în general, „confortabili cu solicitările de downgrade”. Iar „rușii au fost în mod clar surprinși” de strategia SUA și a Occidentului.

Am mai asistat la ceva inedit în această perioadă: un val fără precedent de expulzări ale diplomaților ruși din capitalele europene.

The Guardian notează diferențierile între statele care au luat această decizie. De pildă,  Malta, Cipru și Ungaria au refuzat să ia parte la acțiune, iar, în Austria, 290 de diplomați ruși vor continua să-și desfășoare activitatea, chiar și după ce Ministerul de Externe a expulzat ... patru diplomați. Asta în timp ce, pentru Viena, funcționează la Moscova aproximativ 30 de diplomați. Tot The Guardian scoate în evidență „contrastul izbitor” dintre răspunsul Regatului Unit și cel european după ce au fost dezvăluite crimele de război de la Bucha. În timp ce Marea Britanie nu a recurs la un gest în plan diplomatic, România a expulzat 10 diplomați, Germania a expulzat 40 de diplomați ruși, Franța 35, Spania 25, Slovenia 33, Italia – care a expulzat doi spioni ruși în 2021 – a selectat alți 30. Franța, „din motive misterioase”, a expulzat, ulterior, încă 6 diplomaţi. Lituania a decis să-l expulzeze pe însuși ambasadorul Rusiei, Alexey Isakov. Unii, precum Belgia (expulzați 21) și Țările de Jos (17) au luat măsuri înainte ca știrile despre masacrul de la Bucha să înceapă să circule. Alții „s-au chinuit”: Luxemburgul a expulzat un singur rus, dar din moment ce erau doar trei diplomați ruși, a fost mai mult decât simbolic.

Expulzările au fost motivate prin aceea că diplomații erau spioni (ceea ce s-a întâmplat mai rar) ori agenți ai dezinformării, că reprezintă o amenințare la adresa intereselor și securității statelor respective ori pe motive de paritate.

Uneori, urmând principiul descurajării, expulzările au fost anunțate. De pildă: Süddeutsche Zeitung scria, la început de aprilie, că guvernul Germaniei analizează posibilitatea de a expulza numeroși diplomați ruși suspecți de spionaj. Sau, tot la început de aprilie: doi angajați ai Agenției de Stat pentru Securitate Națională din Bulgaria, anchetați pentru spionaj în favoarea Rusiei, au fost înlăturați și mai mulți diplomați ruși ar putea fi expulzați din Bulgaria.

Alteori, statele și-au făcut publică „intensificarea activității de prevenire și perturbare a spionajului rusesc”. Într-un interviu pentru Swedish Radio News, Daniel Stenling, șeful departamentului de contrainformații al agenției suedeze Säpo, a declarat că se încearcă perturbarea activității ofițerilor de informații ruși sau a agenților recrutați în țară, în contextul în care „trei servicii de informații ruse desfășoară, în prezent, activități de spionaj în Suedia”.

Ucraina a aplicat și ea politica de descurajarea prin informațiile deținute. De când trupele ruse au trecut granițele țării, la sfârșitul lunii februarie, cantități mari de informații despre statul rus și activitățile sale au fost făcute publice. Datele, despre care s-a spus că oferă o imagine de neegalat și ar putea fi valoroase pentru anchetatori, de la jurnaliști la cei însărcinați cu investigarea crimelor de război, au ajuns să fie publice, în linii mari, în două variante: informații publicate în mod proactiv de autoritățile ucrainene sau aliații acestora și informații obținute de hacktiviști. Sute de gigabytes de fișiere și milioane de e-mailuri au fost dezvăluite.

Jack McDonald, lector de studii de război la Kings College din Londra, spune că divulgarea de informații de acest fel deschide noi drumuri în războiul informațional și a remarcat, de asemenea, că publicarea detaliilor personale în timpul războiului este o „zonă tulbure” din punct de vedere etic, dar că poate exista o justificare atunci când este legat de o instituție militară sau de crime de război.

Ucraina are propriul mod de a realiza descurajarea intelligence prin Agenția de Informații pentru Apărare (GUR) din cadrul Ministerului ucrainean al Apărării. Serviciul de informații militare a publicat  mai multe liste cu nume de persoane și date personale ale acestora – zile de naștere, numere de pașapoarte și funcții. De pildă, a fost dezvălui personalul rus care a activat în Bucha, locul mai multor potențiale crime de război. Alte liste cu „criminali de război” au făcut referire la Regimentul 177 din Flotila Caspică, brigăzile 79 și 288 din Districtul Militar de Vest al Forțelor Armate ale Federației Ruse, Centrul de Informații Strategice Radio-Electronice al Statului Major, unități mobile cu destinație specială din Rosguard, Regimentul 234 de asalt aeropurtat Pskov.

La numai o zi după enumerarea celor peste 600 de „ofițeri FSB”, Agenția de Informații pentru Apărare a publicat listele altor „criminali de război”: militari ai 54 de centre de instruire pentru informații implicate în crime de război împotriva poporului ucrainean și militari ai centrului 1327 („center of application of reconnaissance units and special purpose units of the GRU”), din Botlich, Republica Dagestan, cu mesajul: „ Ține minte! Toți criminalii de război vor fi aduși în fața justiției pentru crime comise împotriva populației civile din Ucraina”. O scurtă privire asupra acestei din urmă liste, însoțite și de un pdf cu fotografii: 75 de persoane, dintre care 5 femei, cu nume, data nașterii și poziția din organizația respectivă. În funcție de data nașterii, cei mai în vârstă de pe listă au 50 de ani, iar cei mai tineri, 22. Printre cei 75, se regăsesc, alături de 19 persoane cu funcții de conducere, 2 trăgători, 3 mecanici, 1 operator telefonic, 35 de șoferi (dintre care 4 de transportor blindat), 3 surori medicale, 1 instructor sanitar și 1 farmacist, 1 șef logistic („îmbrăcăminte și alimentație”).

Agenția ucraineană a anunțat, de asemenea, pe site-ul web, disponibilitatea, în Google Play și App Store, a aplicației ТиХто („cine eşti tu”), cu ajutorul căreia se poate verifica o persoană: validitatea pașaportului și dacă este pe lista urmăriților de către stat, ori pe cea a teroriștilor ori este supusă sancțiunilor.

Se pare că FSB, serviciul rus de securitate, a „prins” ideea dezvăluirilor acțiunilor serviciilor secrete. Agenția a făcut o declarație publică în care susține că a dejucat un presupus complot de asasinat împotriva unor personalități ale televiziunii de stat. Potrivit declarației, FSB a arestat un grup de „neonaziști” pe care Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) i-ar fi angajat pentru a comite crimele. De asemenea, pe internet au fost postate filmări cu interogatoriile presupuselor persoane implicate în asasinate: pe Youtube de către Comitetul de anchetă al Federației Ruse și pe Telegram de agenția de presă Ria Novosti, acest din urmă video fiind ironizat de către jurnaliști, printre altele, pentru prezentarea unor jocuri video și posibila confuzie cu cartelele de telefon (SIM).

În același timp, președintele rus a declarat că Moscova cunoaște numele coordonatorilor „naziștilor ucraineni din serviciile occidentale, în primul rând CIA, care oferă sfaturi precum uciderea jurnaliștilor ruși”.

Rămâne de văzut dacă descurajarea intelligence va funcționa după cum a făcut-o descurajarea nucleară.

Ori dacă, în cazul ei, sunt unele elemente care nu vor funcționa sau vor avea consecințe încă neluate în calcul și materializarea conceptului se va confrunta cu efecte nedorite precum descurajarea cibernetică.

‍