Nici Moscova nu crede în lacrimi, nici Berna în diplomați expulzați

Cu un gest mai puțin obișnuit, un ziar din Bruxelles a publicat numele și datele personale ale diplomaților ruși expulzați de guvernul belgian în aprilie, pentru suspiciunea de spionaj, un demers care a făcut parte dintr-un val european mai larg de expulzări diplomatice, drept răspuns la invazia Ucrainei.

Dacă Belgia a găsit de cuviință să dezvăluie, într-un fel sau altul, identitățile diplomaților ruși deveniți persona non grata – ceea ce s-a întâmplat cu ajutorul The Dossier Center, un centru de informare open-source din Marea Britanie, finanțat de oligarhul Mihail Hodorkovski, critic al președintelui rus – guvernul elvețian a refuzat chiar să apeleze la expulzare.

Explicând de ce Elveția nu a urmat exemplul celorlalte state europene, Consiliul Federal elvețian a declarat că o astfel de mișcare ar putea pune în pericol rolul țării ca „putere protectoare” a Georgiei. Consiliul Federal a decis că expulzarea diplomaților este o măsură care trebuie luată doar în contextul unei politici de securitate și nu ca o sancțiune pentru ceva.

Elveția intervine, uneori, pentru a reprezenta interesele unor state când acestea întrerup relațiile diplomatice, pentru prima dată, Elveția acționând ca putere protectoare când a reprezentat interesele Regatului Bavariei și ale Marelui Ducat de Baden din Franța, în timpul războiului franco-prusac din 1870. Un rol pe care a continuat să și-l asume în ambele războaie mondiale, iar, din 1945, Elveția a deținut 24 de mandate simultane ca putere protectoare, reprezentând, printre alte națiuni, Statele Unite în Cuba și Iran și invers. Interesele Georgiei și Rusiei au fost reprezentate de către ambasadele elvețiene la Tbilisi și Moscova, din 2008, de când cele două state nu au mai avut legături diplomatice.

Chiar dacă nu a recurs la expulzarea diplomaților, Elveția s-a alăturat altor 92 de națiuni în votul pentru scoaterea Rusiei din Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU. De asemenea, s-a aliniat sancțiunilor Uniunii Europene împotriva Rusiei și Belarusului pentru agresiunea militară împotriva Ucrainei și a declarat că a înghețat, până acum, 8 miliarde de dolari în fonduri și active rusești. A omis, însă, interdicțiile privind transportul rutier și maritim către UE, despre care a spus că nu sunt necesare din cauza locației sale geografice. De asemenea, așa cum dezvăluie The Guardian, Elveția s-a opus unei propuneri a Ucrainei de a sechestra bunurile înghețate ale Rusiei, pe motiv că o astfel de măsură poate crea un precedent periculos. Ucraina încearcă să confiște aproape 500 de miliarde de dolari în active rusești înghețate pentru a finanța reconstrucția postbelică a țării, dar Elveția consideră că protecția drepturilor de proprietate este unul dintre cei mai importanți piloni ai democrației.

După ce aproximativ 200 de diplomați ruși au fost expulzați din Europa la 48 de ore de la dezvăluirea a sute de morți în orașul ucrainean Bucha, ocupat de ruși, Ignazio Cassis, președintele Confederației Elvețiene, a avertizat că „schimbarea regulilor jocului” va „provoca multă confuzie” și a atras atenția asupra folosirii termenului „crime de război”, înainte ca faptele să fie stabilite cu privire la ceea ce s-a întâmplat în Ucraina.

Să fie mai … cuminți diplomații ruși în Elveția?

Nu prea. În 2018, două publicații elvețiene, Le Matin Dimanche și SonntagsZeitung, susțineau, citând un raport confidențial întocmit pentru guvernul elvețian, că unul din patru diplomați ruși din Elveția este spion.

La doi ani distanță, potrivit unui raport al agenției de intelligence a țării, publicat la finalul lunii iunie, o treime dintre diplomații ruși din Elveția ar putea fi spioni.

În raportul serviciului de informații se spune că Geneva, care găzduiește numeroase instituții internaționale și ale Națiunilor Unite, reprezintă un „hotspot de spionaj”, un centru european major al activității guvernamentale sub acoperire, cu „niveluri de spionaj ridicate și în continuă creștere”. Numărul ofițerilor de informații ruși din țară este „deosebit de mare”, existând „câteva zeci de ofițeri care lucrează la misiunile diplomatice și consulare ale Rusiei la Geneva”. Pe lângă ofițerii de informații, există și „numeroase surse și susținători” ai acestora, care trăiesc și lucrează la Geneva și în împrejurimi, deopotrivă cu angajați pensionari ori foști membri ai serviciilor care s-au stabilit în zonă împreună cu familiile lor.

Iar expulzările de diplomați au înrăutățit situația: agenții ruși își sporesc prezența în țara neutră, după valul de expulzări din statele europene vecine, iar activitatea de spionaj în Elveția este „în plină expansiune”.

Serviciul Federal de Informații  - Nachrichtendienst des Bundes (NDB) crede că, dacă țările occidentale reușesc să împiedice înlocuirea ofițerilor ruși de informații cu alții noi dislocați sub acoperire diplomatică, atunci capacitățile spionilor ruși din acele locuri „vor fi slăbite cu efect de durată”. Ca urmare, NDB susține că „trebuie să fie utilizate la maximum instrumentele disponibile pentru prevenirea accesului unor astfel de membri ai serviciilor de informații”, iar autoritățile ar trebui să facă tot ce le stă în putință pentru a preveni ca spionii ruși expulzați din țările occidentale să … apară în țări precum Elveția.

Ideile din raportul serviciului secret au fost „popularizate” de către cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung într-un amplu material cu titlul „Ambasada servește ca bază logistică - cum operează spionii ruși în Elveția”.

Articolul face cunoscut ceea ce Nachrichtendienst des Bundes vrea să fie cunoscut: există numeroși spioni și agenți ruși în Elveția, mulți dintre ei sub „camuflaj diplomatic”, iar, de la războiul din Ucraina, numărul lor a crescut. Punctul focal al activităților de spionaj rusești în Elveția este Geneva. Din repertoriul activității de informații rusești fac parte, printre altele, atacurile cibernetice de la distanță, al căror număr a sporit semnificativ, și operațiunile speciale, în realizarea cărora Moscova nu se bazează pe angajații locali, ci trimite agenți ai serviciilor secrete special instruiți.

Și se mai spune că autoritățile nu ar fi inactive când vine vorba de spionajul rusesc, iar guvernul federal este relativ bine informat cu privire la activitățile rușilor și chiar că ar fi existat expulzări „în culise”.

Într-un interviu pentru ziarul elvețian în limba germană Tages-Anzeiger, șeful serviciului, Christian Dussey, confirmă că Geneva este centrul spionajului rus și că mai mult de un sfert dintre diplomații ruși care lucrează în Elveția sunt agenți de informații.

Christian Dussey probabil că știe ce spune.

Înainte de a prelua funcția, în aprilie 2022, Dussey a lucrat în serviciul de informații strategice al Departamentului de Apărare, apoi a urmat o carieră diplomatică. Drumurile sale au trecut inclusiv pe la Moscova, între 2000 și 2004 Dussey fiind consilier politic al ambasadei Elveției în Rusia. La conducerea serviciului de informații, Christian Dussey a venit de la Teheran, unde, în calitate de ambasador, din februarie 2021, a reprezentat diplomatic, și Statele Unite.

Predecesorul său, Jean-Philippe Gaudin, a părăsit postul din fruntea NDB după doar trei ani de mandat. O plecare rapidă despre care se spune că s-ar datora gestionării scandalului din jurul Crypto AG, producător elvețian de echipamente de securitate cibernetică și de criptare, aparent deținut, în comun, de CIA și BND, serviciul secret german. Mass media - SRF, ZDF și Washington Post - a ajuns la concluzia că cele două servicii de informații, al SUA și al Germaniei, ar fi spionat peste 130 de țări cu ajutorul companiei elvețiene. Din Războiul Rece până în anii 2000, Crypto AG a vândut dispozitive de criptare manipulate astfel încât codurile să poată fi sparte și mesajele interceptate de către serviciile secrete.

Deși afacerea Crypto s-a petrecut în deceniile de dinainte de mandatul lui Gaudin, faptele care au devenit publice în 2020 și informațiile furnizate tardiv de serviciul pe care-l conducea, i-au afectat acestuia cariera. La acel moment, guvernul elvețian a deschis o anchetă privind legăturile firmei din cantonul  Zug cu CIA și BND, considerând că operațiunea de lungă durată „a fost un secret bine păstrat al unui cerc restrâns de oameni” din conducerea serviciului secret și „a scăpat de controlul politic”.

Afacerea Crypto nu este, însă, încheiată. De curând, Departamentul Federal de Justiție și Poliție a aprobat proceduri împotriva mai multor angajați federali, pe care nu i-a numit din motive de protecție a vieții private.

Dar, potrivit informațiilor scurse în mass-media, printre cei vizați, împotriva cărora a fost inițiată urmărirea penală pentru suspiciunea de încălcare a secretului oficial, sunt doi angajați ai Departamentului Federal de Afaceri Externe, unul dintre ei, fost șef al serviciului secret: Markus Seiler, „numărul doi” al președintelui Ignazio Cassis.

Iar mirajul datelor din spatele datelor a continuat să seducă serviciul secret din țara neutră, care se luptă cu spionii ruși … în stilul ei.

În 2013, când Edward Snowden a declanșat scandalul din jurul culegerii de date de către serviciul secret american NSA, directorul său, Keith Alexander, a afirmat: „ai nevoie de date, ai nevoie de carul cu fân pentru a găsi acul”. În ultimii ani, serviciul secret elvețian a colectat date conform mantrei fostului director al NSA: cu cât carul cu fân este mai mare, cu atât este mai mare probabilitatea de a găsi un ac.

Un comunicat guvernamental arată că Serviciul Federal de Informații a desfășurat mai multe campanii de interceptări telefonice ilegale, între 2015 și 2020 și a obținut informații care fac obiectul secretului privind telecomunicațiile și, de asemenea, a monitorizat traficul de rețea de la serverele utilizate de atacatorii cibernetici, fără aprobarea necesară.

Potrivit rapoartelor Departamentului de Apărare, în subordonarea căruia se află NDB, în ultimii ani serviciul secret a încălcat în mod sistematic legea în zona cibernetică, în aproximativ 100 de cazuri. Practicile ilegale, inițiate sub Markus Seiler, constituie în prezent, obiectul unei anchete administrative condusă de fostul judecător federal, Niklaus Oberholzer, care a investigat și afacerea Crypto.

Derapajele în materie de colectare a datelor vizează și formațiunile politice și organizațiile societății civile și, deși a fost atenționat de organismele de supraveghere parlamentare, Serviciul Federal continuă să stocheze informații despre partide, politicieni și ONG-uri, cele mai recente dezvăluiri în acest sens datând din luna iunie, în urma investigației jurnalistice a publicației online Republik și radiodifuzorului public SRF.

Și, cu toate acestea, guvernul elvețian a propus ca agenția de spionaj să aibă acces la faimosul secret bancar al țării pentru a depista tranzacțiile care finanțează terorismul, spionajul sau extremismul violent.

O viitoare lege a informațiilor – încă în dezbatere până în septembrie - ar urma să confere NDB o putere pe care nu o deține în prezent: aceea de a cere băncilor și altor intermediari financiari date despre persoane sau grupuri considerate riscuri de securitate.

La ce ar folosi asta?

Un demers de jurnalism colaborativ al Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), bazat pe date scurse de la Credit Suisse, referitoare la peste 18.000 de conturi care au fost deschise din anii 1940 până în ultimul deceniu, dezvăluie sumele mari deținute de către „spioni și familiile lor” la banca Credit Suisse.

Jurnaliştii au găsit aproape 40 de conturi Credit Suisse legate de oficiali de informaţii, unii acuzați de infracțiuni financiare, tortură sau ambele, din aproape o duzină de ţări, printre care Venezuela, Irak, Egipt, Germania, Uzbekistan, Iordania, Muntenegru, Nigeria, Pakistan, Yemen. Sunt detaliate cazurile lui Sa’ad Khair din Iordania, egipteanului Omar Suleiman, generalului pakistanez Akhtar Abdur Rahman și al lui Ghaleb Al-Qamish din Yemen, care au condus agenții de informații unde controlau bugete mari, nesupuse controlului parlamentar și guvernamental. Ei sau membrii familiei lor dețineau conturi personale la Credit Suisse de valoare mare, fără surse evidente de venit personal. Toți cei patru – se menționează în investigație - au avut diverse roluri în intervenții cheie ale SUA în Orientul Mijlociu și Afganistan, de la primele încercări ale CIA de a sprijini mujahedinii antisovietici la sfârșitul anilor 70, până la primul război din Golf ori războaiele lansate în Afganistan și Irak.

OCCRP citează un „ofițer european de informații”, sub condiția anonimatului: „băncile reprezintă ceva care pentru comunitatea de informații este foarte prețios: secretul. Această confidențialitate face ca serviciile lor să fie foarte utile pentru operațiuni ascunse.”

Credit Suisse a avut și „o abordare proactivă în recrutarea rușilor bogați, folosind legăturile lor cu elita rusă”. Acum, acea cursă lungă și profitabilă, scrie Bloomberg, s-a oprit brusc. Sancționarea oligarhilor ruși reprezintă o lovitură notabilă pentru „bancherul de referință al celor mai bogați ruși”, Babak Dastmaltschi, care conduce o echipă de elită ce are grijă de ceea ce Credit Suisse numește „clienți antreprenori cu valoare netă ridicată”. O lovitură și pentru afacerile Credit Suisse, tocmai în momentul în care banca se angajează într-o reorganizare strategică menită să treacă peste scandalurile din ultimii ani și care pierde „o afacere care rivaliza cu prezența sa în Orientul Mijlociu”.

Credit Suisse nu este în niciun caz singura bancă implicată în afaceri cu ruși bogați, dar se remarcă prin dimensiunea expunerii sale: aproximativ 33 de miliarde de dolari din averea privată pe care o administrează aparține unor cetățeni ruși, cu 50% mai mult decât a rivalului său, UBS Group AG.

În februarie, parlamentarii americani au cerut Credit Suisse să demonstreze respectarea de către bancă a sancțiunilor acordate Rusiei pentru invadarea Ucrainei și să predea informații cu privire la finanțarea iahturilor și aeronavelor deținute de persoane potențial sancționate.

Și asta pentru că la Washington existau „îngrijorări semnificative cu privire la respectarea de către Credit Suisse a sancțiunilor severe impuse de Statele Unite și de aliații și partenerii săi arhitecților și facilitatorilor invaziei brutale și neprovocate de către Rusia a Ucrainei, inclusiv președintelui rus Vladimir Putin și oligarhilor din cercul său”.

Credit Suisse a intrat în vizor după o relatare a Financial Times potrivit căreia banca și-a redus o parte din expunerea la împrumuturi de 2 miliarde de dolari acordate clienților bogați pentru a finanța avioane și iahturi private. Financial Times a mai arătat că banca le-a cerut investitorilor să distrugă documentele tranzacțiilor legate de împrumuturile pentru iahturi.

Elveția nu expulzează diplomați. Elveția are alte preocupări.

‍