Mereu există speranță. Și tuturor ne-ar fi mai bine fără ea

Momentul istoric: înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, Acordul de la Munchen a fost o înțelegere negociată de prim-ministrul Neville Chamberlain, Benito Mussolini, și de prim-ministrul Franței, Edouard Daladier. Înțelegerea i-a permis lui Hitler să anexeze regiunea etnică germană a Cehoslovaciei, cunoscută sub numele de Sudetenland, în schimbul angajamentului său de a nu invada restul țării. Hitler nu și-a ținut promisiunea. În șase luni, a invadat Cehoslovacia, apoi Polonia, Danemarca, Norvegia, Belgia și așa mai departe.

Datorită eșecului în prevenirea războiului, istoricii au ajuns să vadă Acordul de la München ca pe un dezastru diplomatic și pe Chamberlain ca pe liderul naiv pe care Hitler l-a păcălit cu ușurință. Personalitatea premierului britanic este una controversată. A fost elogiat, dar și acuzat, alături de aliații săi politici, de semnarea Acordului de la München și pentru că nu a pregătit țara pentru război.

‍

Filmul München - The Edge of War prezintă „o versiune simpatică a lui Chamberlain, interpretată de extrem de simpaticul Jeremy Irons”, în care premierul britanic nu este „naivul care s-a înclinat în fața lui Hitler”, ci un lider plin de compasiune, obosit de război, care i-a oferit țării sale timpul necesar pentru a se pregăti pentru conflict.

Povestea se bazează pe romanul de ficțiune istorică „Munchen”, din 2017, al lui Robert Harris.

A existat un complot în 1938 pentru a-l înlătura pe Adolf Hitler?

Da. În 1938, a existat o conspirație a ofițerilor și oficialilor antinazism.

Cele două personaje principale ale filmului, Hugh Legat și Paul von Hartmann, interpretate de George MacKay și, respectiv, Jannis Niewöhner, unul funcționar public, celălalt un diplomat german antinazist, încearcă să oprească Acordul de la München.

Se pare că Paul von Hartmann a fost vag inspirat de diplomatul Adam von Trott zu Solz, care a fost arestat pentru rolul său în complotul colonelului Claus von Stauffenberg de a-l asasina pe Adolf Hitler, în iulie 1944, cunoscut sub numele de Operațiunea Valkyrie.

Încă un element cu bază reală: documentele naziste pe care Hugh Legat și Paul von Hartmann  încearcă să le dezvăluie. Există documente reale care conțin un rezumat a ceea ce Hitler a subliniat în timpul unei întâlniri secrete, din 5 noiembrie 1937, la Berlin, în special politica sa externă expansionistă radicală. Hitler credea că scopul Germaniei ar trebui să fie autarhia și că nevoia de a se baza pe alte țări pentru resurse a făcut Germania să slăbească. Întrucât rezervele proprii de materii prime și alimente ale Germaniei erau insuficiente în anumite zone pentru a susține populația, Hitler credea că preluarea țărilor vecine era singura soluție. Memorandumul Hossbach, care a dezvăluit intențiile lui Hitler de a extinde granița Germaniei prin forță, inclusiv de a ocupa Austria și Cehoslovacia, a fost, în cele din urmă, obținut de Aliați și folosit la Procesele de la Nuremberg.

The Conversation analizează prezența în film a patru personaje feminine cheie, care dețin importante funcții „simbolice, romantice și dramatice”: Lenya, prietena evreică atât a lui Hugh Legat, cât și a lui Paul von Hartman; Pamela, soția protagonistului, simbol pentru mamele britanice, care se confruntă cu perspectiva terifiantă a războiului, Joan Menzies, una dintre dactilografele lui Chamberlain, prezentă la Conferința de la München, și Helen Winter, văduva unui general, care are un fel de post administrativ ministerial și reprezintă „fața drăguță a antinazismului german”.

Filmul regizorului german Christian Schwochow (care a regizat și diverse episoade din serialul „The Crown”) conduce la întrebarea: ce s-ar fi întâmplat dacă puterile occidentale de la acea vreme nu l-ar fi lăsat pe Hitler să invadeze regiunea Sudetă?

München — The Edge of War, o prezentare fictivă a Crizei de la Munchen, poate fi „o invitație binevenită de a privi mai îndeaproape și mai atent istoria și de a recunoaște oportunitățile”.

Și oferă o idee despre cum este să fii „un om cocoțat pe o margine deosebit de ascuțită a istoriei”.

Pe o muchie ascuțită așa ca acum, într-un moment în care Rusia acumulează trupe la granița cu Ucraina, când fiecare se gândește că „există o speranță” și, ca și protagonistul filmului, poate ar trebui să ajungă la concluzia că tuturor ne-ar fi mai bine dacă, în locul speranței, am avea o înțelegere adecvată a lucrurilor, bazată inclusiv pe cunoaștere istorică, și care să conducă la decizii raționale și la un curs al evenimentelor favorabil pentru toată lumea.

‍