Sursa:

Lungul drum al informației de la fapt la decizie. Brambureala Wuhan

Asculta știrea în format audio
  • Reprezentanții intelligenceului american nu sunt pe aceeași lungime de undă când este vorba de  Sars-Cov-2
  • Dezacorduri profunde între agențiile de informații, în interiorul acestora și între politicieni
  • Teorii privind proveniența virusului, rolul Chinei și nu numai al Chinei în originile coronavirusului
  • Ideea lab-leak și presupoziția finanțării americane în cercetarea de tip gain of function
  • Un alt 11 septembrie?

Investigația realizată de comunitatea americană de informații nu este concludentă în ceea ce privește originile virusului, dar constată că SARS-CoV-2 nu a fost destinat să fie armă și este puțin probabil să fi fost creat.

Cam acesta ar fi rezultatul mult așteptat al unei anchete de 90 de zile, derulată de serviciile secrete americane, la comanda expresă a președintelui Joe Biden, în mai anul acesta.

Dezamăgitor? Cu siguranță.

Reprezentanții intelligenceului american nu sunt pe aceeași lungime de undă când este vorba de virus și pandemie. 

Varianta neclasificată a raportului din luna august arată că două „elemente” ale comunității de informații cred că nu există suficiente dovezi pentru a face o evaluare a ambelor ipoteze, cea a provenienței naturale și cea a scurgerii din laborator, patru „elemente” și Consiliul Național de Informații consideră că infecția inițială SARS-CoV-2 a fost cel mai probabil cauzată de o expunere naturală, dar apreciază asta cu „încredere scăzută”, în timp ce un „element” evaluează „cu încredere moderată” că prima infecție umană cu SARS-CoV-2 a fost cel mai probabil rezultatul unui incident asociat laboratorului, implicând probabil experimentarea, manipularea animalelor sau prelevarea de probe de către Institutul de Virusologie Wuhan. 

Mai sunt „analiștii de la trei elemente ale comunității”, care, fără informații suplimentare, „rămân incapabili să se unească în jurul oricărei explicații, unii favorizând originea naturală, unii varianta originii de laborator, iar alții considerând ipotezele la fel de probabile”.

Ca să nu rămânem cu impresia unui dezacord profund tocmai când este vorba de cei care au acces la informații de top, ni se spune și motivul acestor, să zicem, incongruențe analitice: este vorba de „diferențele în modul în care agențiile cântăresc raportarea informațiilor și publicațiile științifice, precum și lacunele de informații și de date științifice”. Și în plus, Beijingul „continuă să împiedice ancheta globală, să nu fie deschis la schimbul de informații și să dea vina pe alte țări, inclusiv pe Statele Unite”. 

Nu sunt puține întrebările pe care le ridică declarația comunității de informații. De pildă, cine sunt „elementele” care ies în evidență în corul serviciilor secrete care se vrea uniform pe tema coronavirusului. Să fie FBI, să fie CIA? Și nu în ultimul rând, de ce a fost nevoie de o astfel de solicitare a președintelui, în văzul lumii? Să fi stat cohortele de agenți secreți cu mâinile în sân când toată lumea fierbea și să fi așteptat să li se comande o evaluare referitoare la pandemie? Puțin probabil.

De altfel, Avril Haines, directorul Informațiilor naționale anticipase de prin luna iunie, rezultatul acestei anchete a intelligence. Într-un interviu acordat Yahoo News, Avril Haines a susținut că ar putea fi aduse argumente în favoarea ambelor ipoteze concurente: un accident de laborator ori contactul uman cu un animal infectat. Și oricât se speră în găsirea unui smoking gun – a unei dovezi concludente – într-un sens ori altul, asta este foarte posibil să nu se întâmple.

Dar nimic nou sub soare.

Încă de la începutul pandemiei au existat dezacorduri profunde atât între agențiile de informații și în interiorul acestora, cât și între politicieni. În timpul administrației Donald Trump, secretarul de stat Mike Pompeo și alți oficiali ai Departamentului de Stat au susținut cu precădere ideea lab-leak, a provenienței de laborator a virusului, cu varianta extremă că virusul este produsul manipulării guvernului chinez și o potențială armă biologică (Peter Navarro, fost consilier comercial al lui Donald Trump).

În acest timp, de la Biroul Directorului comunității de informații, se emitea (aprilie 2020) o declarație potrivit căreia „comunitatea de informații este de acord cu largul consens științific că virusul COVID-19 nu a fost creat de om sau modificat genetic”, „experții” urmând să realizeze o „examinare riguroasă” a informațiilor pentru a „vedea dacă focarul a început prin contactul cu animale infectate sau dacă a fost rezultatul unui accident la un laborator din Wuhan”.

Că între președintele Donald Trump și serviciile secrete nu era o relație tocmai armonioasă, era deja un fapt arhicunoscut, liderul de la Casa Albă  considerând ba că agențiile de informații, parte a deep state, necunoscătoare a realității, au luat-o razna, ba că e necesar să mai meargă la școală, sugerând lipsa de profesionalism a acestora.  Într-un peisaj de concedieri, demisii și numiri controversate la nivelul agențiilor de informații și structurilor de Apărare și ordine publică s-a lăsat în permanență să se înțeleagă că există o neconcordanță profundă între viziunea serviciilor secrete și cea a Casei Albe în ceea ce privește vulnerabilitățile și amenințările la adresa securității statului.

Știm că, pe rând, Dan Coats, directorul comunității, Gina Haspel, director CIA, Christopher Wray, director FBI, Paul Nakasone, director NSA, Robert Cardillo, director NGIA, Robert Ashley, director DIA, și mulți alții au contrazis afirmațiile președintelui în probleme punctuale de securitate.

Astfel că, la finalul mandatului Trump, epidemia și controversele legate de ea au devenit parte din realitatea furnizată de intelligence Administrației, dar o realitate deseori respinsă fără a se cunoaște în ce măsură acest fapt ar putea avea consecințe dezastruoase pentru securitatea atât a SUA, cât și a partenerilor și aliaților săi. 

În acest timp, America a început să-și amintească ba una, ba alta. 

De pildă că în 2017, în perioada tranziției Obama-Trump s-a derulat un exercițiu de pregătire, care avea drept scenariu tocmai răspândirea rapidă și globală a unui virus periculos - o tulpină de gripă nouă, cunoscută sub numele de H9N2 - în orașe precum Londra și Seul, suficient de grav încât unele țări să impună interdicții de călătorie.

De asemenea, publicația Politico a obținut documente din care rezulta că echipei Trump i s-a spus că s-ar putea confrunta cu provocări specifice, cum ar fi lipsa de ventilatoare, medicamente antivirale și alte elemente medicale esențiale.

Și tot Politico a intrat în posesia unui manual al Consiliului Național de Securitate, elaborat de funcționari publici și politicieni, care au considerat că, având în vedere modul cum s-a răspuns la Ebola în perioada 2014-2015, ar trebui luate unele măsuri pentru gestionarea unei viitoare pandemii. Cunoscut în mod colocvial ca „the pandemic playbook”, se pare că acesta nu a fost luat în considerare de oficialii Trump. 

Din ianuarie până în august 2019, Department of Health and Human Services, parte a guvernului federal, a derulat o serie de exerciții cu participare internațională, destinate să testeze capacitatea de răspuns la o pandemie severă de gripă originară din China. Scenariul Crimson Contagion presupunea că, în mai puțin de două luni, un virus se răspândește pornind de la un singur caz pentru a infecta 110 milioane de americani,7,7 milioane de pacienți ar necesita spitalizare, iar 586.000 de persoane ar muri din cauza virusului nou. 

Rezultatul exercițiului, cuprins într-un proiect de raport intern în octombrie 2019 și marcat cu „nu se distribuie”, face referiri la lipsa pregătirii în cazul unei pandemii globale și existența unor probleme în lanțul de aprovizionare pentru echipamente medicale, inclusiv ventilatoare și alte consumabile medicale auxiliare.

Și nici serviciile nu au stat degeaba.

Evaluările amenințărilor la nivel mondial făcute de către comunitatea de informații în 2017 și 2018 - The Intelligence Community’s Worldwide Threat Assessment – conțin avertismente asupra riscurilor majore ale unei pandemii, ale unei „urgențe globale severe de sănătate publică ... posibilă oricând ... cu impact negativ asupra securității”. Se face referire în acele documente la amenințarea majoră a unui „microb nou sau unul reactivat, unul ușor transmisibil și extrem de patogen” și potențialul pandemic al H5N1, H7N9 și MERS-CoV, despre care Banca Mondială „a estimat că ar putea costa echivalentul a 4,8% din PIB-ul global, sau mai mult de 3 trilioane de dolari și ar cauza peste 100 de milioane de decese.”

Odată ce a devenit evidentă realitatea pandemică, politicieni și oameni de știință au început să fie implicați într-o dispută acerbă, de multe ori cu accente de teoria conspirației, cu privire la proveniența virusului și rolul deținut de China, dar și de unii ... cetățeni americani în originile coronavirusului.

În iunie anul acesta, într-o scrisoare deschisă publicată de către Medium, Christopher Ford, fost secretar adjunct pentru securitate internațională și neproliferare, a declarat că a intervenit pentru a împiedica guvernul SUA să se „discrediteze”, acuzând China că a proiectat în mod deliberat coronavirusul, în pofida faptului că, după părerea lui, nu există nicio dovadă în acest sens. 

Ford susține că au fost făcute presiuni de către colegii săi pentru a fi incluse într-un raport al Departamentului de Stat acuzații la adresa Chinei de încălcarea a Convenției internaționale privind armele biologice, care ar fi putut declanșa o criză diplomatică.

Diversele teorii au fost alimentate de unele „coincidențe” dezvăluite de presă, dar și de lipsa de transparență din partea Chinei în ceea ce privește Institutul de Virusologie Wuhan, unde o echipă condusă de Shi Zhengli se ocupase anterior de coronavirusurile potențial periculoase găsite la lilieci.

Se pare că Shi Zhengli, împreună cu un virusolog american de la Universitatea Chapel Hill din Carolina de Nord, Ralph Baric, ar fi efectuat experimente de infectare a șoarecilor cu proteina spike provenind de la un coronavirus prezent la liliac. 

Cu toate dezmințirile lui Shi Zhengli, lucrarea semnată de cercetătoare chineză și de către Ralph Baric, publicată în 2015, a alimentat suspiciunile, luându-se în calcul posibilitatea ca oamenii de știință din Wuhan să fi fost implicați în experimente conștiente, dar riscante, din categoria „gain of function” (GOF), de modificare genetică a unui coronavirus prezent în mod natural la liliac.

Supoziția a fost dusă la extrem fiind vehiculată ideea că oameni de știință militari chinezi au proiectat în mod deliberat, ca armă biologică, SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19.

Dezbaterea cu privire la cercetarea de tip gain of function datează cel puțin din 2011, iar, în iulie 2014, un grup de peste 300 de oameni de știință - Grupul de lucru Cambridge -, a solicitat o pauză de la „experimentelor care implică crearea potențialilor agenți patogeni pandemici, în special, dar nu limitat la gripă”. Ca urmare, guvernul SUA a stopat din 2014 în 2017 finanțările destinate „proiectelor de cercetare gain of function ... care pot a conferi atribute virusurilor gripale, MERS sau SARS, astfel încât virusul ar avea o patogenitate și/sau transmisibilitate sporite la mamifere pe calea respiratorie ”.

Cu 5 zile înainte ca Joe Biden să devină al 46-lea președinte american, Departamentul de Stat a emis (ianuarie 2021) un document informativ în care-și exprimă destul de clar poziția cu privire la pandemie.

În rezumat:

Guvernul SUA nu știe exact unde, când sau cum virusul SARS-CoV-2 a fost transmis inițial oamenilor. Nu s-a stabilit dacă focarul a început prin contactul cu animale infectate sau a fost rezultatul unui accident la un laborator din Wuhan. Dar, de mai bine de un an, Partidul Comunist Chinez a împiedicat în mod sistematic o investigație transparentă și aprofundată a originii pandemiei COVID-19, alegând în schimb să aloce resurse enorme înșelăciunii și dezinformării.

Potrivit Departamentului de Stat, pe baza unor „informații nedivulgate anterior, combinate cu rapoarte open-source”, ar trebui să se acorde mai multă atenție

-cercetătorilor din cadrul Institutului de Virusologie din Wuhan care s-au îmbolnăvit în toamna anului 2019, înainte de primul caz identificat al focarului; 

- posibilelor cercetări de tip gain of function făcute de oamenii de știință din Wuhan, cel puțin din 2016, pentru a proiecta viruși himerici, cercetări care implică RaTG13, virus identificat drept cel mai apropiat de SARS-CoV-2 (un coronavirus prelevat dintr-o peșteră cu lilieci din provincia Yunnan în 2013, după ce mai mulți mineri chinezi au murit din cauza unei boli asemănătoare SARS);

- colaborării Institutului din Wuhan la publicații și proiecte secrete cu armata Chinei, implicării în cercetări clasificate, inclusiv experimente pe animale de laborator, în numele armatei chineze, cel puțin din 2017.

Dar declarația Departamentului de Stat mai menționează ceva:

„Statele Unite și alți donatori care au finanțat sau au colaborat la cercetarea civilă la Wuhan au dreptul și obligația de a stabili dacă vreuna dintre finanțările americane pentru cercetare a fost redirecționată către proiecte militare secrete chineze”.

Și, astfel, ideea lab-leak a supraviețuit schimbării Administrației. Și nu numai ea, ci și presupunerea că „vreo finanțare americană” a ajuns la Wuhan. 

În plină Administrație Biden (august 2021), un raport publicat de parlamentarii republicani citează „dovezi ample” conform cărora laboratorul din Wuhan lucrează la modificarea coronavirusurilor pentru infectarea oamenilor, solicitând o investigație bipartidă asupra originilor sale. Unul dintre cei mai vocali, senatorul Rand Paul, susține că banii SUA au fost folosiți pentru finanțarea cercetărilor gain of function, care au făcut ca unii viruși să fie mai infecțioși.

Au finanțat SUA cercetarea virusurilor în China? Se pare că da.

Institutul Național de Sănătate (NIH) al guvernului american, din care face parte Institutul Național de Alergii și Boli Infecțioase (NIAID), condus de consilierul președintelui Biden, Antony Fauci, a acordat în 2014, organizației non-profit  din New York EcoHealth Alliance, care a colaborat cu Institutul de Virusologie Wuhan, o subvenție de 3,7 milioane de dolari, din care 600.000 de dolari au revenit cercetătorilor chinezi pentru studiul unor coronavirusuri de la lilieci.

În 2019, proiectul a fost reînnoit pentru încă cinci ani, dar finanțarea a fost retrasă de administrația Trump în aprilie 2020, după izbucnirea pandemiei de coronavirus.

Antony Fauci susține că NIH „nu a finanțat niciodată și nu finanțează cercetarea de tip gain of function în cadrul Institutului de Virologie Wuhan”, iar, într-o declarație detaliată pentru Washington Post, Ralph Baric, unul dintre cei care au colaborat la cercetarea asupra virusurilor de lilieci cu institutul Wuhan, afirmă că niciunul dintre virușii care au făcut obiectul studiului din 2015 nu au legătură cu Sars-Cov-2, cel care a provocat pandemia în 2020. 

Însă explicațiile nu-i satisfac pe republicanii care arată cu degetul spre președintele EcoHealth Alliance, Peter Daszak, ca fiind „fața publică” a unei „campanii de dezinformare chinezești menite să suprime discuțiile despre o potențială scurgere de laborator”.

Un personaj interesant, Peter Daszak, s-a dovedit a fi coautorul unei scrisori publicate, în februarie 2020, în revista medicală Lancet, alături de alți 26 de experți, prin care era respinsă posibilitatea unei scurgeri de laborator care să declanșeze pandemia COVID-19. 

După ce legăturile sale cu Wuhan au fost scoase la iveală, Peter Daszak s-a retras din comisia Lancet care se ocupă de originile pandemiei. Dar mai înainte de asta, Daszak a fost unul dintre cei 12 membri ai echipei de investigație a originilor pandemiei desfășurată de Organizației Mondiale a Sănătății în China. 

Citat de către publicația chineză Global Times, la începutul acestui an, Daszak a părut a fi ecoul opiniei guvernului chinez că Sars-CoV-2 provine dintr-o altă țară ... Japonia, Cambodgia ... și a fost cumva importat în Wuhan. 

De altfel, potrivit National Review, Daszak ar fi singurul cetățean american căruia chinezii i-ar fi permis să viziteze Wuhan ca parte a echipei de anchetă a OMS. 

Coform propriilor afirmații (în august 2020), Peter Daszak „simțea presiunea unei administrații foarte agresive din SUA” care a ales „să lupte cu o țară cu care se întâmplă” să colaboreze, pentru ca, în februarie acest an, să-și exprime pe twitter neîncrederea în serviciile secrete: „Vă rog să nu vă bazați prea mult pe intelligenceul american: din ce în ce mai deconectat sub Trump și, sincer, neavând dreptate în multe aspecte”.

Și ca drumul informațiilor să devină și mai sinuos, diverse grupuri – oameni de știință și oameni de presă – au ales să facă propriile investigații și propriile dezvăluiri cu privire la pandemie.

Așa de pildă este Vanity Fair, care îl aduce în prim plan pe Gilles Demaneuf, data scientist, în jurul căruia s-a coagulat grupul DRASTIC (Decentralized Radical Autonomous Search Team Investigating COVID-19). Vanity Fair face referire la dezvăluirile care au condus la supoziția că RaTG13 ar fi identic cu RaBtCoV/4991, virusul care i-a îmbolnăvit pe minerii chinezi cu ani în urmă. La faptul că baza de date a institutului din Wuhan a fost trecută în offline pe 12 septembrie 2019, cu trei luni înainte de începerea oficială a pandemiei. Sau că, până în 2018, EcoHealth Allience a atras până la 15 milioane de dolari pe an subvenții de la o serie de agenții federale, inclusiv Departamentul Apărării, Departamentul pentru Securitate Internă și Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională. 

Ori grupul US Right to Know, care a scos la iveală că Peter Daszak nu numai că a semnat, ci a și organizat influenta luare de poziție din Lancet, cu intenția de a-și ascunde rolul și de a crea impresia unanimității științifice.

U.S. Right to Know, un grup de investigație non-profit axat pe promovarea transparenței pentru „a expune greșelile corporative și eșecurile guvernamentale”, 

a obținut acces la e-mailurile profesorului Ralph Baric, care descriu relațiile dintre experții americani și chinezi în bio-apărare și studiul bolilor infecțioase, precum și rolurile unor organizații ca EcoHealth Alliance și National Academy of Sciences.

Conform dezvăluirilor U.S. Right to Know, s-au cheltuit 200 de milioane de dolari pentru proiectul PREDICT prin intermediul USAID, în căutarea unor virusuri emergente la lilieci, șobolani și maimuțe. Iar proiectul Global Virome dorește să ruleze 1,5 miliarde de dolari în întreaga lume, „vânând fiecare virus de pe Planetă”. 

Iar, în timp ce republicanii solicită date despre finanțarea NIH pentru organizații nonprofit legate de laboratorul Wuhan, The Intercept a pus la dispoziția publicului, în septembrie, peste 900 de pagini de materiale legate de cercetarea coronavirusului la Institutul de Virologie Wuhan finanțată de SUA în China. Documentele detaliază activitatea EcoHealth Alliance cu fonduri federale, și conține actualizări ale proiectelor EcoHealth Alliance.

Nevrând să rămână mai prejos, China – oficialități și mass media – a contraatacat cu „materialul clientului” promovând teoria potrivit căreia, de fapt coronavirusul a apărut în laboratorul de cercetare a amenințărilor biologice ale armatei SUA la Fort Detrick, Maryland. De pildă, în cadrul unei conferințe de presă, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Zhao Lijian, a cerut OMS să investigheze atât laboratorul Fort Detrick, cât și un laborator de la Universitatea din Carolina de Nord, condus de nimeni altul decât, Ralph Baric.

Zhao a mai sugerat că sportivii militari americani care au participat la Jocurile Militare Mondiale de la Wuhan în octombrie 2019 ar fi putut aduce coronavirusul în China - reiterând o afirmație făcută pe Twitter în martie 2020.

Iar Ambasada Chinei în SUA este de părere că „raportul comunității de informații se bazează pe prezumția de vinovăție din partea Chinei și este doar pentru a avea un țap ispășitor.”

Între timp în SUA își face loc o altă amintire și începe să se vorbească despre un alt 11 septembrie și un alt eșec al serviciilor de informații.

Ba chiar despre pandemia de coronavirus ca un eșec global în materie de informații a comunității de intelligence, precum și a sistemelor naționale și internaționale de informații și supraveghere medicală concepute pentru a detecta și preveni epidemiile. Atât în atacurile din 11 septembrie, cât și în pandemia de coronavirus, Statele Unite au fost amenințate de un inamic care era prezent cu mult înainte de a fi recunoscut. 

Pe de altă parte există temerea că dacă o evaluarea ca cea comandată de Biden ar ajunge să afirme punctual concluzii care acum sunt doar vehiculate la nivel de supoziții, asta ar împinge relațiile chino-americane până la punctul de rupere. Ori nu asta dorește Administrația Biden. 

Vom ști vreodată adevărul?

În holul principal al sediului CIA este gravat versetul biblic „și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera”, cu mesajul că ceea ce furnizează agențiile de informații poate fi și ar trebui să fie o bază solidă pentru liderii politici în formularea deciziilor politice.

Până atunci, un gând:

După 11 septembrie, răspunsul în fața agresiunii a fost Patriot Act, care „a înlăturat barierele în calea schimbului de informații”, a extins capacitățile de supraveghere, inclusiv cele de interceptare, ale forțelor de ordine, în efortul de combatere a terorismului.

Astăzi, un Green Pass își face simțită prezența într-un alt efort, acela de combatere a unui alt fel de virus.

Vreo asemănare?

Niciuna. Poate doar iluzia accesării și manipulării unor volume mari de date la nesfârșit și fără consecințe.

distribuie articolul