Kazahstan și virușii dintre lumi

• În Kazahstan se întâmplă lucruri
• Armata Roșie a fost preocupată de armele biologice. Doar ea?
• O altă epocă, aceiași viruși
• Echilibrul fragil dintre cooperare și confruntare

‍

9 ianuarie: Ministerul rus al Apărării publică o fotografie înfățișând vehicule militare rusești care se deplasau de-a lungul unui aerodrom, după ce un avion militar de marfă aterizase în Almaty. Forțele rusești continuau să vină în Kazahstan.

Noua Administrație Tokayev anunță că o serie de instalații strategice au fost transferate sub protecția contingentului unit de menținere a păcii al statelor membre ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă și, de asemenea, că 5.800 de persoane au fost arestate în legătură cu protestele din ultimele zile, inclusiv un număr semnificativ de cetățeni străini.

Washingtonul solicită răspunsuri din partea oficialilor din Kazahstan cu privire la motivul pentru care a fost nevoie să apeleze la forţe de securitate conduse de Rusia.

10 ianuarie: Administrație Tokayev anunță că ordinea a fost restabilită în Kazahstan.

Dar, tot atunci, în mass media s-a mai strecurat o informație și anume că ...

Ministerul Sănătății din Kazahstan neagă zvonurile despre posibile probleme apărute la un laborator biologic militar din Almaty

‍

Agenția rusă de presă TASS afirma că respectivul comunicat se referă la informații vehiculate pe rețelele sociale: în apropierea laboratorului au fost observați specialiști în costume de protecție chimică, ceea ce sugerează ipoteza unei scurgeri de agenți patogeni periculoși și „confiscarea” laboratorului de către persoane neidentificate.

S-a întâmplat ceva, în acele zile, la NSCEDI, institutul din Almaty, condus de Erubaev Toktasyn? Nu se știe. A fost vorba de o nouă acțiune de dezinformare privind finanțarea de către SUA a laboratoarele biologice din fostele țări sovietice? Nici asta nu se știe.

Însă, da, la Almaty, există un laborator cu înalt nivel de biosecuritate. Iar în Kazahstan, chiar mai multe. După cum există și o cooperare cu SUA în domeniu, de foarte multă vreme.

Armata Roșie a deschis primele laboratoare pentru cercetarea microorganismelor patogene în 1928. Pe lângă centrele care au dezvoltat arme biologice, un alt grup de facilități a dezvoltat agenți microbieni dăunători pentru animale și plante, iar, la începutul anilor 1970, autoritățile sovietice au început să creeze, în paralel cu sistemul militar, o rețea „civilă” de institute de biotehnologie, care a servit și ca acoperire pentru activitățile militare legate de armele biologice. Asociația de producție All-Union Biopreparat, finanțată de către Ministerul sovietic al Apărării, creată în 1973, cuprindea aproximativ 40 de unități de cercetare, dezvoltare și producție și a fost implicată activ în programele militare privind armele biologice.

În Kazahstan, principalele facilități care au făcut parte, direct sau indirect, din programul URSS al armelor biologice au fost: Insula Renaissance (Vozrozhdeniye) din Marea Aral, aparținând Kazahstanului și Uzbekistanului, utilizată pentru testarea armelor; Baza științifică experimentală și de producție (SNOPB) din Stepnogorsk; Institutul de Cercetări Științifice Agricole (NISKhI) din Gvardeyskiy și Institutul de Cercetare Științifică Anti-Pestă din Almaty.

Institutul de Cercetare Științifică Agricolă (NISKhI), situat în afara orașului Otar, la aproximativ 180 de kilometri de Almaty, a aparținut unui grup separat de unități sovietice implicate în dezvoltarea armelor biologice și a fost singurul centru de cercetare din Kazahstan specializat în viruși.

Centrul SNOPB din Stepnogorsk l-a avut ca director, din 1983, pe Kanatjan Alibekov, iar acesta a condus echipa de cercetare care a dezvoltat cel mai periculos agent de antrax al Uniunii Sovietice.

Un personaj interesant, Kanatjan Alibekov s-a îmbarcat, în 1992, într-un zbor din Almaty (Alma-Ata), pe atunci capitala Kazahstanului, spre New York. Cunoscut ulterior drept Ken Alibek, fostul colonel sovietic a împărtășit CIA secrete terifiante despre Biopreparat. El a avertizat că, după destrămarea Uniunii Sovietice, emigrarea oamenilor de știință ruși în Irak și Coreea de Nord reprezintă amenințări iminente. Ken Alibek a devenit o figură familiară pe Capitol Hill, una dintre cele mai importante voci în deciziile SUA în combaterea bioterorismului. Dar tot el va susține, în 2003, că „fără îndoială” Saddam Hussein deține arme de distrugere în masă. Inconsecvența declarațiilor și acțiunilor sale de-a lungul vremii au făcut din Ken Alibek un personaj controversat.

A fost profesor la Universitatea George Mason din Statele Unite, a fost director al Centrului Național pentru Biosecuritate din SUA și a făcut afaceri. Și acestea controversate. În 2010, Alibekov s-a întors în patria sa, Kazahstan, unde a condus Departamentul de Chimie și Biologie de la Universitatea Nazarbayev și apoi Holdingul Medical Național, dar după o serie de scandaluri, în 2014, se pare că a revenit în Statele Unite.

Institutul de Cercetare Științifică Anti-Pestă, înființat în 1949 în suburbiile Almaty, a făcut parte din sistemul sovietic de control al bolilor înalt patogene și a operat o rețea din Asia Centrală formată din 19 stații de monitorizare epidemiologică. Pe lângă satisfacerea nevoilor civile, institutul a fost implicat în cercetare și dezvoltare în domeniul militar privind măsurile defensive împotriva agenților armelor biologice. În acest scop, institutul a primit informații sovietice despre agenții biologici dezvoltați de militarii occidentali, inclusiv tulpini patogene modificate în scopuri militare, și a pregătit vaccinuri și preparate de diagnostic împotriva acestora. Ca urmare, există posibilitatea ca institutul să fi fost implicat în evoluții ofensive ale armelor biologice.

După destrămarea Uniunii Sovietice, după mai multe decrete emise de guvernele rus și kazah, facilitățile din insula Vozrozhdeniye au fost demontate, infrastructura sitului a fost distrusă și așezarea militară abandonată. Cu toate acestea, devenită între timp peninsulă, ca urmare a scăderii nivelului Mării Aral, Vozrozhdeniye este considerată astăzi un dezastru ecologic și reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare pentru populația din apropiere și pentru mediu.

O mare parte a  specialiștilor în biotehnologie din fostele facilități sovietice au plecat să lucreze în organizații comerciale, în timp ce alții au părăsit cu totul Kazahstanul. Apoi, guvernul kazah s-a angajat în conversia civilă a fostelor facilități, în special a SNOPB și NISKhI. Doar că lipseau și banii și experiența.

În 1993, Kazahstanul a înființat Centrul Național de Biotehnologie (NCB), care a cuprins majoritatea instituțiilor de biotehnologie militare și civile foste sovietice din Kazahstan, inclusiv SNOPB și NISKhI. Ulterior, NCB a fost reorganizat în întreprindere de stat și plasat sub jurisdicția Ministerului Educației și Științei, iar, în prezent, este un institut de cercetare de top în domeniile biotehnologiei, biosecurității și ecologiei.

În 1998, Defense Threat Reduction Agency (DTRA), agenție din cadrul Departamentului american al Apărării, a primit sarcina de protejare a Statelor Unite și a aliaților săi de amenințarea armelor de distrugere în masă. Printre altele, DTRA a avut drept misiune supravegherea și aplicarea programului Cooperative Threat Reduction (CTR), cunoscut și sub numele de Programul Nunn-Lugar. Inițial, programul a fost creat cu scopul de a securiza și dezmembra armele de distrugere în masă și infrastructura asociată acestora în fostele state ale Uniunii Sovietice. Ulterior, Congresul a extins programul pentru a include protecția împotriva materialelor și armelor chimice, biologice și radiologice, iar, mai târziu, pentru a cuprinde și alte țări în afara statelor ex-Sovietice.

Cooperarea dintre Statele Unite și Kazahstan privind distrugerea stocurilor de arme biologice a început în 1994. Ulterior, a fost fondată o societate mixtă Kamed-Resources, cu susținerea Programului CTR. În 1998, la Stepnogorsk, a fost înființat, tot cu sprijinul SUA, un Laborator de Monitorizare Ecologică. În decembrie 2004, Astana și Washington au semnat un acord pentru a reduce riscurile de proliferare a armelor biologice, un amendament la acordul bilateral din 1995, componentă a Programului Nunn-Lugar.

În 2014, în prezența directorului agenției militare DTRA, a fost inaugurat primul laborator biologic de nivel de siguranță 3, destinat „îmbunătățirii siguranței sănătății publice în Kazahstan”, la Otar, considerat locația potrivită „datorită infrastructurii științifice existente, expertizei și proximității față de alte institute de cercetare științifică din Asia Centrală”. Pentru construcția laboratorului din Otar, guvernul SUA a oferit aproximativ 5,6 milioane de dolari.

A urmat un al doilea astfel de laborator în 2017:

‍

Laboratorul Central de Referință (CRL), cu niveluri de biosecuritate BSL-2 și BSL-3, care a fost deschis cu contribuția aceleiași DTRA, în cadrul  Centrului științific național pentru infecții deosebit de periculoase (NSCEDI), fostul Institut de Cercetare Științifică Anti-Pestă.

‍

Scopul? Laboratorul, dotat cu echipament modern de diagnostic și cercetare și reactivi pentru lucrul cu agenții patogeni ai unor infecții deosebit de periculoase, a fost creat pentru prevenirea epidemiilor. În același complex cu CRL sunt dezvoltate și produse vaccinuri imunobiologice pentru prevenirea ciumei, antraxului, tularemiei, brucelozei și a altor boli infecțioase. Pe site-ul institutului se menționează că programele nu implică importul de material biologic în Kazahstan, doar agenți patogeni locali, aceștia fiind „suficienți, pentru că 40% din teritoriul Kazahstanului este un focar natural al ciumei, antraxului, brucelozei”. În prezent, NSCEDI este unul dintre cele patru centre regionale pentru Asia Centrală ale Organizației Mondiale a Sănătății privind ciuma.

Confruntat cu dificultăți financiare la transferul său în controlul Kazahstanului, NSCEDI a reușit să obțină asistență străină din partea SUA și a fundațiilor europene.

Doar că Moscova nu s-a împăcat cu noile relații de colaborare realizate în fostele ei facilități. Și nu doar în Kazahstan. Și a considerat că dacă Pentagonul a finanțat și a oferit asistență tehnică acestor laboratoare, sub pretextul cercetării pașnice, SUA își construiește aici un potențial militar-biologic. Mass media din Rusia și nu numai numește șapte state post-sovietice în care ar funcționa biolaboratoare americane: Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Kazahstan, Uzbekistan, Moldova și Ucraina. Subiectul biolaboratoarelor a fost adesea discutat de oficiali ruși ca una dintre principalele amenințări la adresa securității naționale a Federației Ruse, iar, în presă, au fost abordate subiecte precum: crearea de biolaboratoare cu susținerea Departamentului american al Apărării (în Harkov, Tbilisi și Almaty), alegerea unei anumite locații pentru facilitățile respective, care ar reprezenta „surse constante de amenințări biologice” pentru Rusia și China, utilizarea de către SUA a facilităților pentru programele sale biologice militare, inclusiv pentru cercetări referitoare la arme biologice, apariția de boli misterioase (în Ucraina) care a coincis cu începutul funcționării laboratoarelor și cu finanțarea de către SUA a proiectelor științifice.

Pandemia a oferit material nou disputelor pe tema biolaboratoarelor din fostele state sovietice. A fost vehiculată o versiune potrivit căreia Laboratorul Richard Lugar (din Georgia) și cel de la Almaty ar fi avut un rol în crearea și răspândirea artificială a Covid-19. Fundația Georgiană pentru Studii Strategice și Internaționale, care tratează subiectul dezinformării și propagandei Moscovei pe tema laboratoarelor, citează un articol din 2019, publicat în Virus Magazine, conform căruia Laboratorul Central de Referință din Almaty lucra, în aprilie-mai 2017, la un virus ai cărui principali purtători erau liliecii.

În 2020, Beijing Review a prezentat un material, provenit de la BBC Monitoring, care transmitea preocupările Chinei în această problemă. Beijing Review, citând ehonews.kz, un site web privat kazah, susține că „vrând nevrând”, Kazahstanul „s-a trezit prins în jocul vinovățiilor asupra sursei coronavirusului găzduind laboratoare militare americane”. Și amintește că laboratoarele din Almaty și Otar sunt geografic aproape de granițele potențialilor inamici ai Washingtonului, China și Rusia.

În replică, presa din Kazahstan „se angajează să lupte împotriva teoriilor conspirației și să stopeze răspândirea știrilor false despre virus” și face cunoscute „clarificările concepțiilor publice greșite cu privire la problemele de biosecuritate”, aduse de Ministerul Afacerilor Externe al Kazahstanului și anume: Laboratorul Central de Referință aparține Kazahstanului și nu este american. El a fost construit și echipat de Statele Unite, dar controlul laboratorului a fost transferat Kazahstanului care, de la 1 ianuarie 2020, îl și finanțează integral. Speculația potrivit căreia CIA a folosit laboratorul pentru a propaga coronavirusul în Kazahstan nu se bazează pe realitate, deoarece CRL nu are capabilitățile de a produce tulpini periculoase de viruși. Laboratorul angajează exclusiv specialiști kazahi, nu experți americani, iar cooperarea cu oamenii de știință străini se realizează numai atunci când există proiecte de cercetare comune speciale, plătite din granturi SUA. CRL nu este o bază secretă și lucrează cu toate țările și organizațiile internaționale interesate. Studiile privind coronavirusul și crearea de teste pentru COVID-19 în Kazahstan au devenit posibile doar datorită laboratorului de biosecuritate, iar Kazahstanul a încetat să mai depindă de furnizarea de astfel de teste din străinătate.

NATO a luat, la rândul său, atitudine pentru combaterea dezinformării, care „urmărește să adâncească diviziunile în interiorul și între națiunile aliate și să submineze încrederea oamenilor în guvernele alese”. Pe site-ul Alianței este prezentată, ca studiu de caz (iulie 2020), ipoteza că laboratoarele NATO au creat COVID-19, sugerată de „mass-media rusă controlată de stat și instituțiile pro-Kremlin”. Se afirmă că existența laboratoarelor în Georgia, Kazahstan, Moldova și Ucraina nu este un secret, iar unele dintre ele și-au concentrat resursele pentru a lupta împotriva pandemiei.

De ce NATO? Probabil și pentru că nu numai SUA sunt implicate în laboratoarele biologice, în cele din Kazahstan cel puțin

La Almaty, Marea Britanie, Germania și Polonia au participat activ la formarea personalului.

De pildă, între Kazahstan și Germania sunt 9 ani de colaborare pe probleme de biosecuritate. Rețeaua germano-kazahă pentru biosecuritate a fost înființată în 2013 și reprezintă „o colaborare de succes între organizațiile biomedicale kazahe și germane”, sub conducerea unei unități militare de cercetare, Institutul Bundeswehr de Microbiologie, structură a Forțelor Armate Germane pentru Apărare Biologică Medicală, și firma Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH.

‍

Cum stau lucrurile astăzi la Almaty? Ca și până acum: între două lumi

‍

După cum am văzut, Ministerul Sănătății din Kazahstan susține că din 2020, laboratorul este finanțat din fonduri interne. De asemenea, în iunie 2020, președintele Kassym-Jomart Tokayev a anunțat că americanii au părăsit Laboratorul Central de Referință din Almaty.

Presa din Rusia contrazice, însă, din nou afirmațiile oficiale și aduce ca argument, printre altele, o declarație a locotenent colonelului Daniel Singer, de pe site ul ambasadei SUA în Kazahstan, conform căruia SUA va continua să susțină „colegii kazahi în lupta lor împotriva pandemiei”, iar „colaborarea în acest domeniu (al epidemiologiei și prevenirii bolilor) a început cu mult înainte de actuala pandemie” și există credința că va continua „mult după terminarea ei”. De asemenea, jurnaliștii de la „Zvezda” (o rețea de televiziune națională de stat rusă, condusă de Ministerul Apărării din Rusia) au realizat o ancheta al cărei rezultat ar fi că virusologii americani continuă să lucreze la Almaty. Ancheta s-ar fi bazat pe fragmente din planurile bugetare ale Pentagonului pentru 2021 și 2022, care reflectă activitatea planificată în Laboratorul Regional Central din Kazahstan. În acest scop, Washington ar fi angajat CH2M Hill Constructors, unul dintre principalii contractori ai Departamentului de Apărare al SUA și CIA.

Nu se știe ce bază reală are ancheta jurnalistică respectivă, dar, în aprilie 2021 specialiștii în boli infecțioase din Kazahstan au publicat (postare Facebook), un comunicat de presă în care exprimă recunoștința față de cooperarea cu CH2M Hill Constructors din ultimii 5 ani și își exprimă speranța că această cooperare va continua „în noi proiecte dificile și importante”.

Tot dintr-o postare pe Facebook, de la finalul anului trecut, aflăm, oficial de la NSCEDI, ce fel de lucruri interesante se înâmplă acolo:

„Echipa Centrului Științific Național pentru Infecții Special de Periculoase a dezvoltat, până în prezent, două vaccinuri împotriva COVID-19: o subunitate pe bază de adjuvant uleios de nanoemulsie Essai O/W 1849101 pentru imunizare intramusculară (NARUVAX-C19) și un nanovaccin pentru administrare intranazală (NARUVAX-C19/Nano), care au fost incluse în registrul OMS și care au fost depuse, pentru evaluarea preclinică a siguranței, la Ministerul Sănătății din Kazahstan. Au fost testate și evaluate 4 medicamente autohtone împotriva virusului SARS-CoV-2. De asemenea, au fost izolate virusurile SARS-CoV-2, inclusiv varianta Delta, iar proprietățile lor genetice și biologice sunt studiate pentru dezvoltarea de medicamente de diagnostic, preventiv și terapeutic. Au fost organizate 3 conferințe internaționale online „împreună cu partenerii apropiați - Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH și Institutul de Microbiologie al Bundeswehr - manifestări care au avut peste 100 de participanți <de la Berlin la Beijing >. Continuă cooperarea activă cu colegii ruși și este aprofundată cooperarea cu Centrele de excelență ale Uniunii Europene pentru materiale chimice, biologice, nucleare și radiologice”.

M. K. Bhaddrakumar, fost diplomat indian, cu misiuni pe teritoriile fostei Uniuni Sovietice, Pakistan, Iran, Afganistan, Coreea de Sud, Sri Lanka, Germania și Turcia, oferă o explicație pentru ce se întâmplă în Kazahstan, stat cu 13.364 km de granițe cu țările vecine, Rusia, China, Kârgâzstan, Uzbekistan și Turkmenistan.

Pentru diplomatul indian, laboratoarele biologice „sunt exemple vii ale ceva sinistru care s-a întâmplat, despre care toată lumea știa și despre care nimeni nu a vrut să vorbească: infiltrarea extinsă a elitelor decadente din Kazahstan de către serviciile de informații americane”. Prietenii lui Nazarbayev dețineau pârghiile puterii de stat, în special asupra aparatului de securitate, ceea ce a oferit Washingtonului un avantaj decisiv. Dar  lucrurile s-au schimbat și „președintele Tokayev, de profesie diplomat, vine, în sfârșit, pe cont propriu”. Washingtonul are de ce să-și facă griji, iar Kazahstanul rămâne o afacere neterminată. Spre deosebire de Afganistan, acum „CIA și Pentagonul nu sunt în măsură să-și evacueze colaboratorii”. Forțele rusești au adus cu ele un sistem avansat de război electronic Leer-3, care include drone Orlan-10 special configurate și dispozitive de bruiaj. Mandatul lor este de a proteja „activele strategice” și, probabil, astfel de active includ laboratoarele finanțate de Pentagon în Kazahstan.

Despre ce s-a întâmplat în ianuarie la institutul din Almaty, dacă s-a întâmplat, probabil, ca și în cazul Wuhan, nu vom afla cu adevărat niciodată.

Iar virușii din Kazahstan rămân captivi între lumi, una a trecutului și una a ce va urma, captivi între cooperare și confruntare, între realitate și retorică, între siguranță și pericol, între necesitate și aroganță.

Pentru liniștea noastră, a tuturor, ar fi bine să rămână ... captivi.

‍