Între Războiul Rece și „mai rău decât” Războiul Rece

• Tocmai s-a publicat „steaua polară” a Pentagonului, cum definește secretarul american al Apărării cele trei documente despre strategia națională de Apărare a Statelor Unite, poziția nucleară a acestora și politica în ceea ce privește apărarea antirachetă.
• S-a sperat că Nuclear Posture Review (NPR) din 2022 va revizui politicile de lungă durată ale SUA privind armele nucleare și că va fi adoptată o politică de „unic scop” – o limitare declarativă a momentului în care ar fi folosite armele nucleare, Biden susținând, în calitate de candidat la președinție, adoptarea unei astfel de politici.
• Dar acțiunile agresive ale Rusiei în Ucraina, împreună cu recentul comportament chinez - „cea mai cuprinzătoare și serioasă provocare pentru securitatea națională a SUA” - au fost, probabil, factori majori pentru care acest lucru nu s-a întâmplat.
• NPR 2022 vorbește despre „descurajarea integrată” și despre asigurarea faptului că Statele Unite și aliații săi continuă să „mențină un standard foarte ridicat pentru angajarea în domeniul nuclear”, pentru a reduce riscul escaladării. Se precizează că „s-ar putea să fie necesare modificări ale strategiei și ale poziției forței SUA” pentru a obține descurajarea, dar fără detalii. „Îndreptarea către o declarație de scop unic” rămâne la nivel de obiectiv și, împreună cu adoptarea unei doctrine „fără primă utilizare”, ar constitui, în prezent, „un nivel inacceptabil de risc”.
• În pofida protestelor Congresului, Armata retrage două modele de arme nucleare: bomba gravitațională B83-1 și o rachetă de croazieră lansată de submarin, cunoscută sub numele de SLCM-N („N” înseamnă „nuclear”). Aceasta din urmă, o armă nucleară „tactică” aprobată în timpul președinției lui Donald Trump, este considerată de valoare zero, întrucât, chiar dacă s-ar menține actualul nivel de finanțare, rachetele nu ar fi gata până în 2035.
• Politica nucleară a Statelor Unite conține aspecte cheie încă nedefinite, cel puțin în versiunea neclasificată prezentată public.
• Despre intențiile nucleare ale Rusiei … Evgeny Buzhinsky.

‍

În Războiul Rece, atât SUA, cât și Uniunea Sovietică au strâns stocuri enorme de arme nucleare: arme „strategice” - focoase mari livrate de submarine și rachete balistice intercontinentale - și arme „tactice”, care puteau fi de dimensiuni mai mici și puteau fi livrate cu avioane, rachete cu rază scurtă de acțiune sau chiar artilerie. Până în anii ‘90, SUA renunțaseră, în mare măsură, la armele nucleare tactice, care au fost văzute ca un risc de securitate, deoarece fiind mai mici și portabile, teroriștii puteau intra în posesia lor. Iar noile arme convenționale aveau aceeași capacitate de acțiune, fără nicio consecință radioactivă. Rusia, însă, a hotărât să-și păstreze arsenalul tactic, la baza deciziei fiind, în mare parte, decalajul în tehnologia armelor convenționale dintre cele două state. Astăzi, se crede că Rusia are cel mai mare arsenal din lume de arme nucleare tactice.

Pe tot parcursul Războiului Rece, teama că distrugerea noastră este asigurată reciproc (doctrină militară și strategie de securitate națională, MAD – Mutual Assured Destruction), este cea care a ținut lucrurile în frâu.

La începutul conflictului din Ucraina, președintele rus și-a pus forțele nucleare în stare „specială de luptă”, un demers despre care, ulterior, s-a stabilit că nu a fost altceva decât o sporire a personalului la site-urile de arme nucleare. Dar a fost suficient pentru ca Vestul să-și amintească de descurajarea nucleară a Rusiei. Și pe măsură ce conflictul convențional nu dă semne să se stingă, iar Putin își reînnoiește amenințările nucleare, posibilitatea unui atac nuclear pare mai reală decât a fost în deceniile trecute.

Discuțiile despre această posibilitate, cu argumente pro sau contra, se intensifică. Sunt emise avertismente referitoare la o escaladare nucleară și sunt abordate variante teoretice ale unui asemenea gest, în cazul în care Rusia decide să răspundă nuclear: utilizarea mai multor arme nucleare tactice asupra unor ținte din interiorul Ucrainei, utilizarea unei singure arme nucleare pentru a îngheța conflictul, demonstrativ, în Marea Neagră, ori efectuarea unui test pe pământ rusesc, la unul dintre vechile site-uri de testare nucleară sovietică precum Novaia Zemlya, utilizarea unei singure arme asupra unei ținte anumite din interiorul Ucrainei, cum ar fi cele pe care armata rusă le-a lovit cu rachete de croazieră și drone în ultimele zile.

Un interviu de la începutul lunii octombrie, în Argumenty i Fakty, un ziar săptămânal cu sediul la Moscova, deținut de guvern din 2014, a trecut aproape neobservat, deși poate că ar fi meritat o lectură. Autor: Evgeny Buzhinsky .

Cine este Buzhinsky?

‍

Pe site-ul Vox Media, Max Fisher, reporter al New York Times, îl descria, în 2015, astfel: „Evgeny Buzhinsky și-a petrecut o mare parte din viața sa profesională cu amenințarea distrugerii nucleare globale atârnând deasupra capului. Ofițer militar de o viață … s-a retras în 2009, după o lungă carieră în statul major rus, inclusiv câțiva ani în fruntea agenției de tratate internaționale a Ministerului rus al Apărării, ceea ce l-a adus în contact frecvent cu generalii europeni și americani în privința unora dintre cele mai controversate probleme ale epocii post-Război Rece. Acum conduce Centrul PIR, un grup de reflecție rus bine respectat, care se concentrează pe probleme militare, de securitate națională și de control al armelor”.

Tot atunci, BBC scria: „unul dintre motivele pentru care planificatorii occidentali sunt atât de nervoși este pentru că nu sunt siguri cum să citească intențiile rusești…Așa că afirmațiile generalului Evgeny Buzhinsky, unul dintre cei mai înalți negociatori militari internaționali ai Rusiei până la retragere în 2009, pot fi utile”.

Generalul Evgeny Buzhinsky a fost șeful Departamentului Tratate Internaționale al Ministerului rus al Apărării și a condus delegațiile ruse la negocierile privind forțele convenționale în Europa și discuțiile privind reducerea armelor strategice.

Reprezintă războiul nuclear o opțiune pentru generalul deja obișnuit cu amenințarea nucleară?

‍

La vremea interviului din 2015, Buzhinsky nu excludea posibilitatea ca, dacă Rusia ar fi „puternic atacată în mod convențional”, să existe „o utilizare limitată a armelor nucleare nestrategice”, cu scopul „expunerii intenției, ca factor de de-escaladare”. Și asta în conformitate cu doctrina nucleară a Moscovei: dacă Rusia este „atacată masiv”, dacă riscă să fie complet depășită de un atac militar convențional, atunci ar putea folosi arme nucleare.

Dar, cum europenii nu au capacitatea de a „ataca masiv” Rusia, problema „atacului masiv” rămâne apanajul Statele Unite. La nivel nuclear strategic există un anumit echilibru. Mai bine zis, exista. „A început cu administrația Bush și cu efortul lui Bush de a introduce apărarea antirachetă, care de fapt a subminat stabilitatea strategică în Europa”.

Apărarea antirachetă este o problemă de echilibru strategic. „Este un potențial de descurajare de ambele părți. Dacă SUA au decis să achiziționeze un scut de apărare antirachetă - și nu unul limitat, ci unul global - atunci ce trebuie să facă Rusia? Ei bine, de fapt, să obțină mai multă apărare anti-anti-rachetă. Aceasta înseamnă dezvoltarea unor focoase nucleare mai sofisticate, cu capacitatea de a depăși apărarea antirachetă. Și așa mai departe.”

În ceea ce privește forțele convenționale, „Rusia nu va ajunge niciodată din urmă capacitatea combinată a Statelor Unite și a membrelor NATO în Europa”. Și atunci, este paritatea nucleară strategică suficientă pentru a compensa dezechilibrul convențional? Statele Unite nu au nevoie de arme nucleare non-strategice (tactice) pentru a-și apăra propriul teritoriu, dar pentru „Federația Rusă reprezintă un mijloc de descurajare regională pentru a compensa slăbiciunea relativă în capacitatea convențională”.

Și tot în 2015, Buzhinsky avertiza: „dacă Kievul ar trimite trupe peste linia de încetare a focului pentru a încerca să recupereze militar estul Ucrainei, aceasta ar fi o linie roșie pentru Rusia”.

„Dacă Rusia începe un război, nu se oprește niciodată până când nu ia Capitala.”

Care este opinia lui Evgeny Buzhinsky astăzi, când evenimenele au luat un curs nedorit în Ucraina?

‍

Generalul rus prognozează încă „șase luni cu siguranță, un an sau mai mult” pentru „ostilitățile din Ucraina”, susținând că „durata operațiunii va depinde de scopul final”, fiind posibile mai multe opțiuni:

„Prima este de a ajunge la Odesa în sud, de a face legătura cu Transnistria, de a lua Harkov în nord, eventual Niprul, de a prelua complet controlul asupra Donbasului... Atingerea acestor obiective va necesita eforturi importante. A doua opțiune: se merge doar pe malul stâng al Niprului. Și a treia: să se ajungă la granițele de vest ale Ucrainei. Cursul și durata operațiunii vor depinde de ținta aleasă”.

În această etapă, „principala sarcină a comandamentului, după cum am înțeles, este de a construi o apărare stratificată competentă” și dacă este posibil să se întărească apărarea, apoi „la sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie, armata rusă va putea trece la ofensivă”.

Buzhinsky consideră, „de mai multă vreme”, că trebuie făcut ceva pentru a opri furnizarea de arme din Vest către zona de război. „O lovitură adusă infrastructurii energetice este una dintre căile posibile”.

„Este imposibil să acceptăm Ucraina în NATO. Mai ales acum, când se luptă cu Rusia. De fapt, aceasta va însemna intrarea NATO în războiul cu Rusia. Care, la rândul său, va duce lumea la o apocalipsă nucleară și la distrugere reciprocă. Sper să nu fie oameni nebuni acolo (…) cred că Biden, în ciuda tuturor ciudățeniei sale, este încă suficient de deștept pentru a nu face pași pripiți”.

Buzhinsky crede că nu mai există nicio șansă de reconciliere între părți. „Doar dacă ucrainenii capitulează, dar asta nu pare. Nu există niciun semn că americanii vor fi de acord cu capitularea Kievului. Și Rusia nu va putea face niciun compromis cu privire la teritoriile nou dobândite. Deci nu văd încă loc pentru negocieri”.

În ceea ce privește războiul nuclear, din punctul de vedere al fostului negociator în domeniu acesta „este exclus, în mod absolut”: „în Pentagon, desigur, acum există reprezentanți ai generației neînfricate, oameni care nu au luptat niciodată cu adevărat. Iar cei care își amintesc de Vietnam sunt deja bătrâni. De aici și retorica nucleară iresponsabilă. Dar același Biden, care este în politică de o jumătate de secol, este probabil mai precaut. Sunt alții în jurul lui care înțeleg că un conflict nuclear în Europa care implică SUA și Rusia va fi imposibil de controlat. Că până la urmă nu vor mai fi nici SUA, nici Rusia, nici Europa - asta e, cortina...”

„Armele nucleare nu sunt folosite pentru a demoraliza inamicul. Dacă am folosi arme nucleare în Ucraina, întreaga lume și-ar întoarce fața de la noi.”

„Ar putea face Rusia un test nuclear în Marea Neagră, nu departe de granițele ucrainene? Ce fel de prostii sunt astea? În primul rând, armele nucleare sunt testate în locuri special echipate. În al doilea rând, Rusia a declarat un moratoriu asupra unor astfel de teste și aderă strict la acesta. Și Putin nu a amenințat pe nimeni cu niciun „club nuclear”. Președintele le-a amintit doar celor care se angajează în această retorică iresponsabilă că avem și arme nucleare și nimeni nu ar trebui să uite de asta”.

„Doctrina noastră conține doar două condiții în care Rusia poate folosi arme nucleare, fie ele tactice sau strategice. În primul rând: dacă armele de distrugere în masă sunt folosite împotriva noastră sau a aliaților noștri. În al doilea rând: dacă Occidentul colectiv va intra în război cu noi cu toată puterea sa convențională (adică non-nucleară), iar însăși existența statului rus este în pericol”.

E de natură să aducă liniște opinia lui Buzhinsky? Nu prea.

‍

Pentru că același Buzhinsky, acum nu demult, în luna iunie, îl îndemna pe Vladimir Putin să trimită arme nucleare în Kaliningrad, cel mai vestic teritoriu al țării, aflat între Lituania și Polonia și, de asemenea, sediul Flotei Baltice a Kremlinului. În contextul în care, considera că Occidentul se angajează într-un joc riscant prin blocarea transportului de produse supuse sancțiunilor prin Lituania, stat membru NATO, către exclava rusă Kaliningrad, generalul îndemna Kremlinul să preia controlul asupra așa-numitului coridor Suvalkovsky, ruta de aprovizionare prin Lituania, de la aliatul rus Belarus.

„Trebuie să mutăm în mod demonstrativ armele nucleare, Iskanderii noștri, la Kaliningrad,” declara Buzhinsky la postul Rossiya 1.

Și este și mai neliniștitor dacă aruncăm o privire în urmă, în 2018, când Evgeny Buzhinsky îi declara jurnalistului Paul Saunders, de la National Interest: „Pe vremea Războiului Rece, totul era clar: o confruntare ideologică, dar erau adevăruri certe, linii roșii clare, fără amenințări, fără sancțiuni. (…) Din punctul meu de vedere, este un joc foarte periculos să încerci să izolezi Rusia. (…) Este foarte greu de prezis, dar sunt sigur că orice confruntare militară se va sfârși cu folosirea armelor nucleare între Statele Unite și Rusia. Și nu cred că o confruntare nucleară poate fi controlată; aceasta este o iluzie din partea Statelor Unite”.

Aceste opinii, existența unui „joc periculos” și a „nebunilor” din jurul nu numai al președintelui american cum susține Buzhinsky, ne oferă o singură certitudine, că înțelegerea unor astfel de lucruri, cel puțin apropierea de o percepție cât de cât corectă a lor, nu poate fi făcută unilateral, iar datul cu părerea emoțional de pe margine nu are rol de descurajare nucleară.

‍