(I) Intelligence-ul Ucrainei, oamenii președintelui

• Oleksandr Lytvynenko
• Kirill Alekseevich Budanov
• Ivan Bakanov

‍

Astăzi: Oleksandr Lytvynenko

‍

Cu studii în Marea Britanie, dar și la Academia FSB din Moscova, Oleksandr Lytvynenko, este, din iulie anul trecut, șeful Serviciului de Informații Externe al Ucrainei (SZR).

La 23 iulie 2021, președintele Volodimir Zelenski l-a revocat pe Valerii Kondratiuk din funcția de șef al Serviciului de Informații Externe și l-a numit în locul său pe cel care, la momentul respectiv, era directorul Institutului Național de Studii Strategice:  un profesor, om de știință, inginer, doctor în științe politice, un funcționar public, dar și general-maior în rezervă.

În 1994, Oleksandr Lytvynenko era absolvent al Institutului de Criptografie, Comunicații și Tehnologia Informației (IKSI), cu o diplomă în matematică aplicată. IKSI este un institut de cercetare din cadrul Academiei Serviciului Federal de Securitate din Rusia (FSB), care formează specialiști în criptografie, matematică aplicată, tehnologia informației și tehnologie digitală, inginerie electrică, tehnologie radio și comunicații. Înainte de dizolvarea Uniunii Sovietice, Institutul era cunoscut sub numele de Facultatea Tehnică a Școlii Superioare KGB.

În 2002, Oleksandr Lytvynenko a primit titlul de doctor în științe politice în „Fundamentele securității naționale”, după o disertație susținută la Institutul Național de Studii Strategice. În același an, Lytvynenko urma cursuri de perfecționare la Universitatea York din Toronto. Alte studii vor fi urmate, trei ani mai târziu, la Garmisch-Parterkirchen, Germania.

În 2009, era absolvent al Universității Naționale „Taras Shevchenko” din Kiev, cu o diplomă în jurisprudență, iar, în 2013, al Colegiului Regal de Studii de Apărare din Marea Britanie.

Activitatea profesională a lui Oleksandr Lytvynenko, de până la momentul în care ajunge la conducerea Serviciului de Informații Externe, reușește să impresioneze cel puțin la fel de mult ca și studiile.

Lytvynenko a fost ofițer în cadrul Serviciului de Securitate din 1994 până în 1998. Din 1998 îl regăsim, în diverse funcții, la Institutul Naţional de Studii Strategice, Institutul pentru Afaceri de Securitate Națională, care funcționează în cadrul Consiliului de Securitate și Apărare Națională, ori desfășurând activitate didactică la Institutul de Relații Internaționale și Universitatea Națională Taras Shevchenko din Kiev. În anul în care a fost numit secretar adjunct al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei (2014), deținea și calitatea de consilier al directorului general al concernului de stat Ukroboronprom. Numirea în cadrul Serviciului de Informații Externe îl găsește, din 2019, în postul de director al Institutului Național de Studii Strategice.

Dar să-l lăsăm pe Oleksandr Lytvynenko să se prezinte singur:

• 2020, „Amenințări hibride și războiul modern”, lucrare semnată dr. Oleksandr Lytvynenko, prezentată în cadrul OSCE

Numele de război hibrid este un fel de „figure of silence”, un nume acceptabil pentru acțiunile subversive ale Rusiei. Și chiar dacă abordările hibride sunt folosite nu doar de Rusia, trebuie subliniat faptul că utilizarea mijloacelor hibride este adânc înrădăcinată în cultura strategică rusă și a fost folosită de ruși cel puțin din secolele XV-XVI.

Războiului hibrid rus împotriva Ucrainei are trei scopuri principale: împiedicarea aderării Ucrainei la NATO și UE, menținerea Ucrainei în zona tampon dintre Rusia și Occident, restabilirea și consolidarea influenței rusești în Ucraina.

• decembrie 2020: interviu cu Oleksandr Lytvynenko, directorul Institutului de Studii Strategice (NISS), conceput „ca un centru destinat realizării de analize pentru președenția ucraineană și decidenții sectorului de securitate”

Rusia va încerca să influențeze procesele din Ucraina. Mai ales dacă nu-i plac aceste procese. Rămâne încă amenințarea unui mare război pentru noi? Rămâne. Rusia își mărește forța militară, se pregătește pentru eventuale ostilități. Este această opțiune iminentă? Nu. Nu este. Uniunea Sovietică se pregătea pentru războiul cu Statele Unite de 40 de ani, distrugând zeci de mii de tancuri. Și războiul nu s-a întâmplat niciodată.

Dar trebuie să fim pregătiți pentru faptul că Rusia va rămâne un factor constant atât în politica externă, cât și în cea internă a Ucrainei. De aceea ar trebui să căutăm un model de conviețuire cu Rusia. Chiar și în timpul Războiului Rece s-a vorbit de conviețuire pașnică. Este de dorit ca și la noi să devină pașnică.

Pe ce ar trebui să parieze Ucraina în războiul cu Rusia? La un moment dat ne-a plăcut foarte mult teoria soft power. Apoi a fost hard power. Dar același Joseph Nye, care a venit cu aceste concepte, a spus că puterea trebuie să fie inteligentă - o putere rezonabilă, semnificativă. Trebuie folosită fiecare oportunitate. La nivel global vom supraviețui în relațiile cu Rusia doar într-un singur caz. Când modelul nostru social va fi mai eficient și mai liber. Când resursele vor fi utilizate mai eficient.

Rusia este succesorul Uniunii Sovietice. O carte minunată a fost publicată odată în Uniune: „De unde amenințarea păcii?” Aceasta a descris modul în care Statele Unite și „blocul agresiv NATO” vor să distrugă pacea mondială. Deci, ieșirea noastră din formatul Minsk va oferi rușilor un argument minunat în spiritul acestei cărți: cum au distrus ucrainenii speranțele „poporului-frate pașnic”.

Foaia de parcurs pentru Donbass propune: retragerea trupelor ruse la începutul anului 2021, abrogarea tuturor deciziilor ilegale ale Rusiei, restabilirea controlului la frontieră, extinderea misiunii OSCE și organizarea alegerilor acolo. Cercul lui Zelensky nu a exclus ca astfel de alegeri să aibă loc în martie 2021. Administrația Zelensky nu a exclus ca astfel de alegeri să aibă loc în martie 2021.

Să presupunem că Putin va pleca. Într-o zi va pleca. Următorul președinte al Rusiei ar putea căuta o soluție cu Occidentul. Ar putea face concesii? Da, ar putea. Și trebuie să fim pregătiți pentru asta. Și ar trebui să fim pregătiți și pentru scenariul militar.

Experții militari spun din ce în ce mai mult că viitorul este în armate de înaltă tehnologie, cu logistică clară, apărare cibernetică și informații puternice. Iar războaiele viitoarei apărări cibernetice sunt războaie ale roboților. Și Ucraina trebuie urgent să înceapă reformarea armatei sale.

Nu prea îmi place când oamenii încep să discute despre strategiile de dezvoltare a statului pentru 30 sau 50 de ani. Poți scrie o strategie pentru 100 de ani, fără întrebări. Totuși, nimeni nu va vedea rezultatul. Plutim din a doua jumătate a anilor 1990, când direcția noastră de mișcare a fost în general definită. Este foarte grav. Dar și mai serios, aceasta nu este o manifestare a unicității noastre, ci o parte a unei tendințe globale. Priviți propunerile din noiembrie ale președintelui francez Macron - un nivel extrem de ridicat de abstractizare, construcții filozofice interesante și un minim de specificități. Europa trebuie să găsească autonomie strategică. Bine, dar ce ar trebui făcut pentru asta? Și aceasta nu este o lipsă de propuneri, aceasta este o trăsătură a lumii de astăzi, în care o criză urmează alteia, iar profunzimea și seriozitatea lor nu fac decât să crească.

• ianuarie 2021: interviu cu Oleksandr Lytvynenko: „Rusia nu înțelege că naționalismul ucrainean a câștigat”

Mulți oameni din lumea occidentală nu sunt mulțumiți de ceea ce se numește corectitudine politică. Trump nu a apărut din senin. Nu este un proiect rusesc, doar că se adresează și unui public care nu este mulțumit de sistemul liberal și în rândul căruia se solicită o alternativă. Rușii își permit să folosească un limbaj non-politic corect, iar acest lucru îi impresionează pe mulți. Putin vorbește mult despre valorile conservatoare, deși nu poți numi sistemul din Rusia conservator. Aceasta este ipocrizia rusă: să propage un anumit sistem de opinii și să nu adere la ele. Autoritatea Occidentului este subminată, iar Moscova o promovează. Politica externă a Rusiei este un imperialism obișnuit, oarecum transformat, dar esența sa nu s-a schimbat.

Rusia nu este atât de slabă din punct de vedere economic pe cât se spune. Problema sa principală este înapoierea tehnologică. Totuși, nu trebuie să ne mângâie faptul că Rusia nu produce iPhone-uri și are probleme cu lansarea rachetelor. Nici noi nu le avem. Avem nevoie de propria noastră poveste de succes. Nu este nevoie să ne concentrăm asupra Rusiei. Nu vă puteți construi viitorul doar pe antiteza Moscovei. Acest lucru distrage atenția de la rezolvarea problemelor interne. Trebuie să ne descurcăm în relația cu această țară în primul rând cu ajutorul oamenilor special pregătiți din serviciile relevante.

• Ianuarie 2021, articol semnat Oleksandr Lytvynenko, „Doctrina rusă moștenește tradițiile sovietice de utilizare coordonată a diferitelor instrumente”

Doctrina rusă moștenește tradițiile sovietice de utilizare coordonată a diferitelor instrumente pentru același scop. Pe de altă parte, această doctrină ia în considerare abordările moderne americane identificate prin conceptul de putere inteligentă. Uneori, o astfel de activitate este numită „război hibrid”. În același timp, acesta este un model. În practică, acțiunile Rusiei pot fi marcate de lipsă de coordonare și controverse.

Care sunt cele trei amenințări principale din partea Rusiei la adresa securității Ucrainei?

Cea mai mare amenințare a Rusiei la adresa Ucrainei este agresiunea în curs. Ocuparea temporară a Crimeei și a Sevastopolului, precum și sprijinul militar, politic, economic și informațional pe scară largă al militanților din anumite districte din regiunile Donețk și Lugansk sunt manifestări cheie ale acestei agresiuni. Aceste acțiuni nu numai că încalcă suveranitatea statului și integritatea teritorială a Ucrainei; ele provoacă, de asemenea, instabilitate, limitează oportunitățile de dezvoltare a Ucrainei și creează o percepție negativă. Odată cu asta, Rusia își rezervă controlul asupra escaladării și poate relua acțiunile militare în Donbas până la un atac cu forță totală împotriva Ucrainei.

O altă amenințare, și mai periculoasă din punct de vedere strategic, este încercarea Rusiei de a fixa locul Ucrainei în zona gri de securitate dintre Rusia și UE/NATO. Confruntarea cu Rusia, declanșată de agresiunea rusă, trimite Ucraina într-o fundătură din curtea Europei. În acest fel, Rusia limitează oportunitățile pentru progresul Ucrainei și sporește tendințele periculoase în societatea ucraineană. Printre acestea se numără mișcările radicale autoritare. Sprijinul populației vorbitoare de limbă rusă ajută la transformarea problemelor de cultură și limbă într-o armă de radicalizare a conflictelor interne din Ucraina.

Încă o amenințare este războiul economic în curs împotriva Ucrainei, care distruge capacitățile de tranzit și blochează accesul Ucrainei la piețe.

• Februarie 2021: interviu Oleksandr Lytvynenko, „În primul rând, trebuie să înțelegem clar cum va lupta inamicul nostru”

În septembrie 2020, a fost aprobată Strategia de Securitate Națională a Ucrainei. În pregătirea proiectului de Strategie de securitate națională, am lucrat activ cu americanii și britanicii, am studiat experiența țărilor din regiunea noastră, unde problemele și amenințările sunt destul de asemănătoare. Dar, desigur, realitățile noastre sunt foarte diferite de cele străine. Prin urmare, trebuia să adoptăm o strategie care să răspundă nevoilor noastre. Ceea ce, până la urmă, s-a făcut.

Institutul analizează modul rusesc de a duce războiul. Războiul din Donbass este o experiență foarte specifică. O schimbare foarte importantă a avut loc de-a lungul anilor. Dacă în 2014 rușii adunau unități pentru a forma un grup de lovitură, după cum se spune, dintr-o pădure de pini, astăzi un astfel de grup a fost deja format și desfășurat la granița cu țara noastră. Acest grup este gata să atace. În plus, în Crimeea a fost creat un grup destul de serios, care are atât capacități defensive, cât și ofensive. Flota Mării Negre se reînarmează activ. Deși, după părerea mea, succesul rușilor în acest domeniu nu trebuie exagerat. În orice caz, capacitățile lor de lovitură sunt mult în urma celor ale națiunilor NATO, inclusiv ale Statelor Unite.

Dacă conducerea rusă decide o invazie la scară largă, ostilitățile pot fi de o natură complet diferită de cea din 2014. Prin urmare, experiența anterioară nu trebuie supraestimată, deși ar trebui studiată cu atenție.

‍

‍