Ghidul de călătorii Fodor’s, CIA și un birou cu spioni

În 1936, în Europa, înainte ca Hitler să intre în Polonia, un nou ghid de călătorie le promitea călătorilor că Roma nu are numai monumente, ci și...italieni. Ghidul Fodor oferea o nouă abordare care pornea de la ipoteza că „setea  de cunoaștere istorică nu este așa de mare ca setea de bere făcută la Pilsen sau de șliboviță din Belgrad”, după cum scria în prefața din 1936.

Ghidul era pentru prima dată destinat călătorilor clasei de mijloc și nu neapărat „marilor turiști” din înalta societate. Și tot în premieră, pe lângă obiectivele turistice tipice pe care le includea, încuraja și interacțiunea cu localnicii, care ar fi putut oferi o viziune asupra lumii diferită decât cea întâlnită în cărți.

‍Cel care a avut ideea era Eugene Fodor, de origine maghiară, pe atunci un tânăr antifascist care lucrase ca interpret pentru o linie franceză de transport maritim, studia la Sorbona și vorbea șase limbi. Eugene Fodor, care a murit la 85 de ani în 1991, a influențat profund modul în care au călătorit americanii în secolele XX și XXI. Compania pe care a fondat-o, numită astăzi Fodor’s Travel, publică în prezent 150 de titluri pe an, iar site-ul său web primește 2,75 milioanede vizitatori pe lună. Însă, ceea ce majoritatea oamenilor nu știu, este că Eugen Fodor a fost ani de zile un spion pe lista de plată a CIA. După ce acest secret a devenit public în 1974, Fodor l-a minimizat și a refuzat întrebările din interviuri care se refereau laacest statut.În martie 2011, Fodor's Travel și-a omagiat fondatorul, pe care îl numește „spionul care a iubit călătoriile”, reeditând electronic ghidul original pe Fodors.com.

Astăzi, National Press Building, aflată între străzile 14 și F din Washington, găzduiește unele birouri de presă, dar este utilizată, în special, pentru evenimente publice și private. Când a fost construită în 1927, a adăpostit birourile din Washington ale tuturor marilor ziare americane, precum și ale presei străine. În clădire se afla un club (femeile au fost admise ca membre abia în 1971), în al cărui bar reporterii se adunau, după o zi de muncă, pentru a face schimb de bârfe și a obține informații pentru „povestea” de a doua zi. Uneori conversațiile nu erau, totuși, atât de inofensive.

 În „Biroul spionilor- legăturile secrete dintre spionaj și jurnalism în Washington”, o carte semnată de Steven Usdin și apărută în 2018, este descris spionajul practicat pe holurile, în barul și birourile clădirii timp de decenii. Uneori, fără să vrea, jurnaliștii americani au ajutat guvernele străine împărtășind informații pe care le dețineau despre politicile Americii. Fiecare capitol conține dezvăluiri bazate pe cercetări realizate de autor, care au inclus interviuri cu foști oficiali de intelligence, precum și informații obținute din documente declasificate. Cartea vorbește și despre americanii care au lucrat pentru CIA, inclusiv Eugene Fodor.

‍