Față în față: Mykhailo Podolyak și Leonid Slutsky, imaginea negocierilor dintre Ucraina și Rusia

Ucraina și Rusia continuă discuțiile privind un acord care să aducă finalul războiului.

Numele care au ajuns în atenția opiniei publice, în aceste zile, de la masa negocierilor, sunt, din partea ucraineană, Mykhailo Podolyak, iar din cea rusă, Leonid Slutsky.

‍

Un jurnalist…

‍

„Sunt doar un consilier… Studiez crizele și cum să ies din ele”, le-a spus Mykhailo Podolyak reporterilor la numirea în funcția de consilier la Biroul Președintelui Ucrainei. Și a adăugat că ar putea fi considerat „managerul anticriză” al președinției.

Jurnalist, strateg politic, consilier, Mykhailo Podolyak și-a petrecut copilăria la Lviv și Novovolynsk. Din 1989 a locuit în Belarus, unde a absolvit Institutul Medical din Minsk.

În anii '90, Mykhailo Podolyak a lucrat ca jurnalist la publicațiile FM-Boulevard, Vremya, Narodnaya Volya și Belorusskaya Delovaya Gazeta, Nasha Svoboda.

În 2004, în timp ce era redactor-șef adjunct la ziarul de opoziție din Belarus, Vremya, autoritățile de la Minsk l-au acuzat că activitățile pe care le desfășoară „contravin intereselor securității statului”, iar materialele sale conțin „fabricații calomnioase despre situația reală din țară”.

A fost expulzat în Ucraina și i s-a refuzat dreptul de a vizita Belarus timp de cinci ani.

În Ucraina, Mykhailo Podolyak a continuat să lucreze ca jurnalist: redactor-șef al Ukrainska Gazeta, freelancer pentru site-ul de informații Observer, redactor-șef al Obozrevatel.

În 2006, și-a deschis o companie de consultanță care se ocupa de „managementul reputației” și „soluționarea conflictelor”. Clienții firmei au fost, în principal, politicieni din Ucraina, Belarus și Rusia.

La începutul lunii aprilie 2020, Mykhailo Podolyak a devenit consilier al șefului Administrației prezidențiale, Andriy Yermak, și „manager anticriză”.

Controverse legate de numele său:

Mykhailo Podoliak a fost acuzat, în mod repetat, de încălcarea standardelor jurnalistice.

În 2002, Anatoly Tozik, șeful Comitetului de control de stat din Belarus, i-a intentat un proces de calomnie, după publicarea articolului „Confidențial”, în ziarul de opoziție Nasha Svoboda. Articolul spunea că președintele Republicii, Alexandru Lukașenko, „încetinește dezvoltarea cooperării economice ruso-belaruse” și descria relația dificilă dintre Anatoly Tozik și procurorul general. Tozik a cerut despăgubiri de 120.000 de dolari pentru daune morale. Tribunalul a dispus plata unei sume de aproximativ jumătate din cea solicitată, dar publicația Nasha Svoboda n-a reușit să o achite și și-a încetat activitatea.

În 2005, când era redactor-șef al Ukrainska Gazeta, Mykhailo Podolyak a publicat „Cina cea de taină”, o investigație jurnalistică referitoare la otrăvirea candidatului la președinție, Viktor Iuşcenko. Autorul, bazându-se pe propriile sale surse, sugera că în spatele otrăvirii se aflau persoane apropiate lui Iuşcenko. SBU, serviciul intern de securitate, a fost interesat dacă vor mai fi publicate astfel de materiale, iar Procuratura Generală l-a chemat pentru audieri în calitate de martor în dosarul de otrăvire.

În 2010, sub numele „NTV nu s-a scuipat pe sine”, a fost publicat un interviu, atribuit lui Podolyak, dar pe care acesta l-a negat după apariție. În acel presupus interviu, ar fi declarat că: „are legături de rang înalt în serviciile speciale ale Rusiei și Ucrainei”, ceea ce „l-a ajutat foarte mult”, atât după deportarea sa din Belarus, cât și ulterior; nu are rezerve cu privire la cooperarea cu niciun politician, pentru că ceea ce contează este „un client bun” și prețul; participă la războaiele informaționale, datorită cărora „câștigă bine și nu fără plăcere”.

Printre cei de imaginea cărora s-a ocupat se numără: Yuri Ivanyushchenko, un politician și om de afaceri pe care mass-media îl numește șeful criminalității din Donbass, apropiat de Viktor Ianukovici, și un alt om de afaceri controversat, Vadym Hryb. Serhiy Lyovochkin, unul dintre cei mai influenți politicieni regionali, i-a folosit, de asemenea, serviciile. A promovat Mișcarea pentru Reforme și pe liderul acesteia, Serhiy Dumchev, la alegerile locale din 2015, pentru funcția de primar al Kievului.

În 2018-2019, a fost remarcat în echipa de PR a lui Viktor Medvedchuk, un politician considerat un aliat al președintelui Vladimir Putin și un oponent al aderării Ucrainei la Uniunea Europeană. Președinte al organizației politice pro-ruse Ukrainian Choice, Medvedchuk a fost reprezentant al republicilor Donețk și Lugansk la negocierile cu Ucraina din 2014 și a fost plasat de Statele Unite pe lista de sancțiuni pentru presupusul său rol în perioada anexării Crimeei. În articolele publicate, Mykhailo Podolyak a considerat că Medvedchuk „oferă ucrainenilor pace și stabilitate”, iar „mediocritatea politicienilor ucraineni a deschis calea către înălțimi pentru Medvedchuk”.

În 2020, l-a numit pe Andriy Yermak, șeful Administrației prezidențiale, un demon întunecat în spatele lui Zelensky, care va rămâne pentru totdeauna în istorie ca fiind cel mai strălucit personaj negativ. Și a susținut că Yermak atrage negativitatea și are aceleași probleme ca majoritatea membrilor noii echipe – contradicția dintre „eul personal” și sarcinile de rezolvat.

Opiniile lui Mykhailo Podolyak, în calitate de consilier al Administrației prezidențiale, se regăsesc pe site-ul Australian Strategic Policy Institute.

‍

Și un politician …

‍

„Există țări care evită sfidător cooperarea cu SUA, dar chiar și ele sunt forțate să recunoască rolul SUA în afacerile regionale. În general, neinteracțiunea cu nimeni din politică este o abordare proastă. Trebuie să comunicăm mai mult pentru a nu denatura adevărul unul despre celălalt”. Este opinia lui Leonid Slutsky într-un interviu, în 2021, pe site-ul Russian Council for International Affairs, unde se autocaracterizează ca fiind „nu un antiamericanist”, ci „un panatlantist convins”.

Absolvent al Institutului de Economie și Statistică din Moscova și doctor în Științe Economice, Leonid Eduardovici Slutsky este un politician rus, membru al Dumei de Stat, în cadrul căreia a avut mai multe roluri, printre care: deputat, președinte al Comisiei pentru afaceri CSI, integrare eurasiatică și relații cu compatrioții, președinte al Comisiei pentru afaceri internaționale, președinte al Consiliului Fundației Ruse pentru Pace.

Alte funcții deținute: președinte al Facultății de Politică Mondială din cadrul Universității Lomonosov din Moscova, președinte al Fundației de Științe Politice, președinte al Consiliului de Administrație al JSCB ProminvestBank, vicepreședinte al Consiliului JSCB Unicombank, membru al Consiliului de Administrație al Fundației „Catedrala Navală din Kronstadt”, consilier al primarului Moscovei, Yuri Luzhkov.

A fost șef adjunct al delegației Adunării Federale a Federației Ruse la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Până în 2012, a fost coordonatorul grupului parlamentar pentru relațiile cu Parlamentul Republicii Franceze.

În 2006, Leonid Slutsky a primit, din partea Franței, Ordinul Legiunii de Onoare pentru dezvoltarea relațiilor parlamentare dintre Rusia și Franța și menținerea activă a păcii. În noiembrie 2007, din partea Principatului Monaco, a primit Ordinul Grimaldi pentru contribuția sa activă la dezvoltarea relațiilor interparlamentare. În decembrie 2008, președintele rus i-a acordat Ordinul Prieteniei pentru serviciile sale de consolidare a cooperării internaționale, apropiere și îmbogățire reciprocă a culturilor.

Dar, din 2014, Leonid Slutsky se află sub sancțiuni din partea Statelor Unite și Canadei, Uniunii Europene, Australiei, Elveției.

În 2020, Fundația Rusă pentru Pace, condusă de Slutsky, a furnizat echipamente destinate combaterii coronavirusului în Rusia și mai multe țări, inclusiv Iran, Italia și Serbia, primind aprecieri din partea oficialilor respectivelor state. În martie 2020, Leonid Slutsky a solicitat personalităților politice internaționale să renunțe la sancțiunile unilaterale pentru a combate eficient pandemia de coronavirus. Inițiativa lui Slutsky a fost susținută de secretarul general al ONU, António Guterres.

Controverse legate de numele său:

În ianuarie 2017, dezvoltatorul Serghei Polonsky a făcut apel la Procurorul General al Rusiei, Yuri Chaika, cu o cerere de inițiere a unui dosar penal împotriva deputaților Dumei de Stat, Vladimir Resin și Leonid Slutsky. Potrivit acestuia, cei doi parlamentari au primit mită, 990 m² în penthouse-ul din Riviera Kutuzovskaya.

În același timp, Fundația Anticorupție a liderului Opoziției, Alexei Navalny, a descoperit un penthouse în valoare de peste 400 de milioane de ruble aparținând soției deputatului Dumei de Stat, Leonid Slutsky. O investigație publicată pe canalul de Youtube al lui Navalny susține că apartamentul de 562 de metri pătrați este situat în complexul rezidențial de elită Kutuzovskaya Riviera din Moscova.

În martie 2018, o anchetă a canalului rus independent de televiziune, Dozhd, aduce în discuție calitatea lui Leonid Slutsky, de președinte al consiliului de administrație al fondului de caritate al „Catedralei Navale din Kronstadt”, care a contribuit cu 1,3 miliarde de ruble la restaurarea edificiului. Ancheta sugerează că fundația i-a finanțat pe rebelii Republicii Populare Donețk: „Hărțuirea și Biserica Ortodoxă Rusă: cum Slutsky face bani din prietenia cu biserica, face comerț cu rezervoare și duce icoane în Donbass”.

În februarie 2018, trei jurnalişti ruşi l-au acuzat pe Leonid Slutsky de hărţuire sexuală: corespondentul BBC Russian Service, Farida Rustamova, producătorul canalului de televiziune Dozhd, Daria Zhuk, și jurnalista RTVi, Ekaterina Kotrikadze, prin intermediul canalului Dozhd TV și al site-ului BBC.

Leonid Slutsky a devenit persoana centrală implicată în primul scandal sexual din istoria Dumei de Stat a Federației Ruse.

În iunie 2019, scandalul sexual din Duma de Stat a fost menționat ca unul dintre motivele înfrângerii lui Slutsky la alegerile pentru funcția de vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Slutsky a respins acuzațiile jurnaliștilor, iar comisia de etică a Dumei de Stat nu a constatat încălcări ale normelor în acțiunile deputatului. Pe fondul deciziei comisiei de etică, o serie de instituții media, printre care Dozhd, RBC, RTVI și Znak, au refuzat să colaboreze cu Duma de Stat.

Opiniile lui Leonid Slutsky se regăsesc pe site-ul Russian Council for International Affairs.

‍

‍