Cum gândesc spionii

Cum pot fi folosite strategiile intelligenceului britanic în viața cotidiană?

În „How Spies Think: Ten Lessons in Intelligence”, David Omand, fost ofițer de informații, examinează modalitățile în care tehnicile de intelligence pot fi aplicate util în situațiile de zi cu zi. Cum să iei deciziile corecte pe baza unor informații limitate, incomplete și, uneori, nesigure.

David Omand a fost coordonator pentru securitate și informații în Cabinet Office (2002 până în 2005), secretar permanent al Ministerului de Interne (1997 până în 2000) și înainte de asta, director al Centrului Guvernamental de Comunicații (GCHQ), agenția de informații și securitate cibernetică a Regatului Unit. A fost secretar privat principal al secretarului de stat pentru Apărare în timpul conflictului din Falkland. De asemenea, a activat, timp de trei ani, în Serviciul Diplomatic, fiind consilier pentru Apărare al Regatului Unit la NATO, Bruxelles. Timp de doisprezece ani a fost director al Babcock International Group plc, o companie britanică de servicii de inginerie aerospațială, de Apărare și nucleare, cu sediul în Londra. Împreună cu dr. Michael Goodman, furnizează cursuri de formare pentru analiștii guvernamentali de informații la King's College din Londra.

Cartea „Cum gândesc spionii” oferă o perspectivă asupra metodologiilor agențiilor de informații britanice, a modului în care acestea le folosesc pentru a ajunge la judecăți, stabilirea nivelului corect de încredere și a acționa decisiv. Conține exemple din cariera lui Omand, inclusiv briefing-uri cheie cu prim miniștrii de la Thatcher la Blair și conflictele din Insulele Falkland ori Afganistan. „De-a lungul secolelor, generalii au învățat în mod natural avantajul pe care îl poate aduce intelligence-ul. Guvernele de astăzi se echipează, în mod deliberat, cu agenții specializate pentru a accesa și analiza informații care le pot ajuta să ia decizii mai bune.

Serviciul Secret de Informații al Marii Britanii (MI6) coordonează agenți în străinătate. Serviciul de Securitate (MI5) și partenerii săi de aplicare a legii investighează amenințările interne și efectuează supravegherea suspecților. Centrul Guvernamental de Comunicații (GCHQ) interceptează comunicațiile și adună informații digitale. Forțele armate își desfășoară partea lor de colectare de informații în operațiunile din străinătate (inclusiv fotografii de la sateliți și drone). Este datoria analistului de informații să potrivească toate piesele rezultate. Ei produc apoi evaluări care urmăresc să reducă ignoranța factorilor de decizie. Ei află ce se întâmplă, explică de ce se întâmplă și schițează cum s-ar putea derula lucrurile

Cu cât înțelegem mai mult despre deciziile pe care trebuie să le luăm, cu atât este mai puțin probabil să le ocolim, să facem alegeri proaste sau să fim surprinși în mod serios. O mare parte din ceea ce avem nevoie poate proveni din surse care sunt deschise, la îndemâna oricui, cu condiția să se acorde suficientă atenție și a le aplica un raționament critic.

Reducerea ignoranței decidentului nu înseamnă neapărat simplificare. Adesea, evaluarea informațiilor trebuie să avertizeze că situația este mai complicată decât au crezut anterior, că motivele unui adversar sunt de temut și că o situație se poate dezvolta într-un mod prost.

Dar este mai bine să știi decât să nu. A găzdui iluzii cu privire la astfel de chestiuni duce la decizii proaste sau chiar dezastruoase. Sarcina ofițerului de informații este să spună guvernului ceea ce este așa cum este. Când iei decizii personale, depinde de tine să faci același lucru.”

(David Omand, „How Spies Think: Ten Lessons in Intelligence”)

‍