Ce învățăm din „Gloria” lor pentru gloria noastră

Glória este un serial de televiziune lansat pe 5 noiembrie 2021 și este prima producție Netflix originară din Portugalia. Regizat de Tiago Guedes, serialul este povestea unui tânăr spion recrutat de către Uniunea Sovietică, João Vidal, care operează în Portugalia în timpul Războiului Rece. În satul Glória do Ribatejo sunt o mulțime de agenți secreți, înșelăciuni și mistere.

Filmul este despre Războiul Rece și nu numai despre el. Este și despre costisitorul Război Colonial în care Portugalia a fost angajată şi care a afectat serios economia portugheză.

În 1961, Mişcarea Populară pentru Eliberarea Angolei, condusă de medicul Agostinho Neto, a dat semnalul luptei de eliberare în colonii. Exemplul angolez a fost urmat, în 1963, de partizanii din Guineea-Bissau, organizaţi în Partidul African al Independenţei din Guineea-Bissau şi insulele Capului Verde, condus de inginerul agronom Amilcar Cabral, şi în 1964, de Frontul de Eliberare din Mozambic, animat de Eduardo Mondlane (asasinat de PIDE, în 1969) şi, apoi, de Samora Moises Machel.

Guerra do Ultramar sau Guerra Colonial a fost un război purtat de Portugalia pe trei fronturi – în Angola, Mozambic și Guineea-Bissau – în încercarea de a pune capăt mișcărilor de eliberare națională și de a menține intact Imperiul portughez. Pe continentul african, de cealaltă parte a Ecuatorului, războiul purta un alt nume – Guerra de Libertação – și marca lupta de eliberare de sub ocupația portugheză. Acest război este deseori menționat ca fiind începutul sfârșitului pentru influența prim-ministrului portughez António de Oliveira Salazar și a regimului său de extremă-dreaptă Estado Novo.

În cei 13 ani de lupte, între 1961—1974, aveau să-și piardă viața peste 10.000 de militari portughezi, iar alți 20.000 au rămas cu traume fizice. Peste 100.000 de civili din colonii au murit în acest război. Aproape 10% din întreaga populație adultă a Portugaliei a fost mobilizată, iar 90% dintre tinerii portughezi deveneau peste noapte soldați. La finalul războiului, 150.000 de soldați trecuseră prin teatrele de operațiuni.

Și este despre RARET: o stație de radiodifuziune americană destinată difuzării de propagandă occidentală către țările Blocului de Est. Portugalia se afla la distanța potrivită pentru asta. SUA au înființat RARET în Glória pe baza relațiilor diplomatice avute cu guvernul de la Lisabona. Un complex de 200 de hectare unde lucrau 500 de oameni, un oraș „CIA” din mijlocul Ribatejo.

Istoria RARET

În anii 1940, a apărut ideea înființării unui post de radio care să difuzeze propagandă occidentală pentru blocul estic, cu scopul de a face să se revolte popoarele împotriva regimurilor comuniste. În 1950 au început emisiunile în partea de vest a Germaniei, mai exact la Munchen. Numai că locația nu era perfectă: era prea aproape de est și sovieticii reușeau să interfereze cu comunicațiile. Când au studiat locații alternative, americanii au avut de ales între Spania, Maroc și Portugalia. Au ales Portugalia.

Portugalia a fost membru fondator al NATO, iar baza aeriană Lajes, din Azore, exista din 1930. Salazar nu a apărat un regim capitalist și nu a fost un apărător al libertății. Dar a fost un anticomunist ferm. Ca urmare, a oferit SUA o mână de ajutor pentru a lupta cu comuniștii din Ribatejo. Glória do Ribatejo a îndeplinit toate cerințele necesare pentru a fi instalat acolo un centru de relee. Era o zonă liniștită, plată, aproape de Lisabona.

Materialele produse în SUA sau Germania au trecut prin sediul RARET din Lisabona și apoi au mers la Glória do Ribatejo, ajungând, apoi, în țările estice. Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, România și Ungaria au fost câteva dintre statele care au primit comunicări RARET.

De-a lungul anilor, relația dintre centrul de comunicații și regimul portughez a trecut prin mai multe etape. Dar RARET a emis mereu, chiar și după revoluția din 25 aprilie 1974. Prin RARET, americanii au generat locuri de muncă. Au creat o școală, o maternitate, o zonă rezidențială pentru angajați, terenuri de sport și chiar o piscină.

RARET a continuat să funcționeze pe tot parcursul Războiului Rece. De fapt, până în 1996. În timpul președinției lui Bill Clinton, acest tip de operațiuni au fost relocate în alte zone ale lumii considerate a fi prioritare din punct de vedere geostrategic. Facilitățile RARET au fost abandonate.

Existența unui spion sovietic la RARET nu a fost niciodată confirmată.

Cele aproximativ 60.000 de bobine cu înregistrări realizate la RARET au rămas la Lisabona până în 2001, când au fost trimise la Universitatea Stanford.

„Spionii, minciunile și secretele înfloresc în Glória do Ribatejo în 1968” este prezentarea pe care Netflix o face producției sale.

‍